Ignat Kalo (62 de ani), s-a născut și a crescut în Bonțida, într-o familie cu șase copii: patru băieți și două fete. Tatăl lui a avut șapte clase, iar mama șase. ”Erau oameni la locul lor. Mama avea grijă de casă, tata lucra în fabrică – eu i-am urmat exemplul”. 40 de ani a lucrat Ignat la Carbochim, în Cluj. Iar ieșirea la pensie a fost un moment dificil: „Eram obișnuit să mă trezesc în fiecare zi devreme, la patru și jumătate. Făceam patru km cu bicicleta până la gara, și de acolo mergeam la Cluj. După-amiaza iarăși făceam patru km cu bicicleta, de la gară până acasă. MI-a fost greu să mă obișnuiesc fără programul ăsta”. Pentru că acum are mai mult timp liber, Ignat este dispus să facă ore cu copiii din comunitate. Să-i ajute la matematică. Și chiar a făcut asta, cu copilul unui vecin care i-a cerut ajutorul. Dar oferta sa nu are un ecou prea mare în comunitate – „părinții nu-s de treabă. E nevoie de cineva care să vine să-i strângă bine-bine cu șurubul până înțeleg că dacă ai educație, le ai pe toate”.
El consideră că a avut o copilărie frumoasă – după ce se întorcea de la școală își făcea temele, pe urmă juca toată ziua fotbal, „cel mai frumos sport din lume” (a jucat și în echipa orășenească din Bonțida). Dar vremurile erau diferite: „atunci nu puteai să faci deosebire între copilul ăsta și copilul ăla. Aceleași drepturi aveau toți. Nu a fost diferență că unul e mai sărac. Toți eram educați”.
Ignat este unul dintre puținii membri din comunitatea de la Bonțida care știe limba romani. În tinerețe a făcut parte din comitetul Partidei Romilor, iar acum este gata să se implice în orice proiect legat de romi, pentru că vrea să-i ajute pe concetățenii lui să ridice.