VOLUNTARI STRAINI IN CVCN
În proiectul meu, am participat în principal în procesul de informare, alături de colegul meu. A trebuit să organizăm evenimente, flashmobs, materiale și să dăm interviuri la radio. O dată pe săptămână observam activățile celorlalți colegi ai noștri, inspirate din 4 tematici: drepturile omului, dezvoltarea sustenabilă, educația pentru pace, educația globală. Exceptând acest lucru, scopul nostru era să pregătim activități în școlile publice unde nu au mult acces la concepte ca educația nonformală, educația bazată pe natură, învățarea inteligentă.
2. Ce te-a motivat să participi într-un proiect ESC?
Am decis să particip într-un proiect ESC, pentru că am vrut să am un an pauză între liceu și facultate pentru a experimenta mai multe și a descoperi mai multe despre mine.
3. De ce ai ales acest proiect, în special?
Am ales acest proiect, deoarece mi-au plăcut obiectivele. A fost foarte interesant pentru mine să aflu despre o școală cum e Green School, ceea ce era complet nou pentru mine, nu mai auzisem până atunci de așa ceva. De asemenea, diversitatea și lucrurile făcute de colegul meu în proiect chiar m-au entuziasmat. Am avut de pregătit diverse activități care ne-au pus în diferite situații, din care am avut multe șanse să învățăm.
4. Ce ai învățat?
Am învățat mai mult decât mă așteptam. Scopul meu principal era să găsesc o cale care să mă conducă la cariera dorită, pe care trebuia să o descopăr. Mai mult de atât, am învățat despre valori minunate pe care le prețuiesc acum. Am avut șansa de a înțelege și comunica mai bine cu oameni din jurul meu și cred că am învățat ceva de la toți cei pe care i-am întâlnit în stagiul meu de voluntariat. Sunt recunoscătoare pentru echipa pe care am avut-o și pentru poveștile care m-au inspirat.
5. Care a fost cea mai mare provocare și ce ți-a plăcut cel mai mult în proiectul tău?
Cea mai mare provocare pentru mine a fost schimbarea constantă de dinamică. Chiar dacă mă bucură noul, câteodată nu m-am adapta chiar foarte bine și acest lucru mi-a influențat atitudinea. Dar pe de altă parte, m-am bucurat să întâlnesc atâția oameni diferiți și frumoși chiar la mine în țară. Și nu pot omite faptul că acest proiect m-a ajutat să mă descopăr și să realizez ce vreau să fac în continuare.
6. Ce i-ai spune cuiva care este pe cale să înceapă un proiect ESC, indiferent de tipul proiectului?
Le-aș spune să fie răbdători și să lase mereu loc pentru bunătate.
Principala mea responsabilitate în mobilitatea ESC a reprezentat-o pregătirea activităților pentru copii cu vârste cuprinse între 5 și 11 ani, la Green School. Atelierele pe care le-am ținut au fost în cea mai mare parte online, din cauza pandemiei. De exemplu, am gătit împreună cu elevii mei. Am făcut și diferite origami. În plus, am condus numeroase experimente științifice și ne-am distrat, folosind diferite platforme online sau jucându-ne.
2. Ce te-a motivat să participi într-un proiect ESC?
Inițial, nu aveam nicio idee clară de ce domeniu mi-ar plăcea să aparțină proiectul meu ESC. Mi-am dorit să particip doar. Am considerat că această experiență îmi va lărgi orizonturile. Oportunitatea de a întâlni oameni noi care să te inspire, de a-mi îmbunătăți abilitățile personale și profesionale și șansa de a deveni mai conștient de celelalte culturi au fost principalele motive pentru care mi-am dorit cu ardoare să particip în acest proiect.
3. De ce ai ales acest proiect, în special?
Determinarea mea de a trăi o astfel de experiență a fost principalul meu stimulent. Drept urmare, aș fi putut să aleg orice subiect și destinație. Cu toate acestea, știam că mi-ar plăcea să fiu implicat în domeniul educațional sau ceva care să aibă legătură cu un ONG, program internațional etc. Lucrul într-un loc retras, la țară, nu m-a atras. De aceea, Clujul a fost o alegere fantastică.
4. Ce ai învățat?
Asta e fără îndoială o temă largă. Nu aș putea să o acopăr sau să fac un rezumat în câteva fraze. Pe scurt, mi-am dezvoltat semnificativ abilitățile digitale, m-am familiarizat cu noi metodologii educaționale. M-am dezvoltat cu siguranță la nivel personal, datorită faptului că am lucrat într-un mediu atât internațional, cât și local și că am împărțit apartamentul cu oameni din 4 țări diferite.
5. Care a fost cea mai mare provocare și ce ți-a plăcut cel mai mult în proiectul tău?
Aș spune că pandemia a fost principalul obstacol, pentru că ne-a afectat drastic rutina zilnică. Mutarea la activități și întâlniri online sau în alte cuvinte, lucrul de acasă a reprezentat un lucru nou pentru mine. M-am bucurat cel mai mult de oamenii inteligenți care m-au inspirat.
6. Ce i-ai spune cuiva care este pe cale să înceapă un proiect ESC, indiferent de tipul proiectului?
I-aș recomanda să îl înceapă numaidecât. Nu există absolut niciun motiv de a ezita sau amâna. Unii oameni l-ar putea considera drept un „risc”, însă îi pot asigura că acest „risc” merită extrem de mult. Te ajută să crești, să devii mai responsabil și să îți pui prioritățile în ordine.
Principala activitatea a proiectului meu ESC a fost pregătirea unor activități și lecții bazate pe educația pentru pace, educația globală, educața pentru dezvoltarea sustenabilă și drepturile omului, la Green School din Cluj-Napoca, o școală cu un program de învățare inteligent, unde copiii petrec cea mai mare parte a timpului lor în natură. În timpul stagiului de voluntariat, a trebuit să creez jocuri și modalități informale de a prezenta subiectele menționate mai sus, pentru a fi înțelese de copii și să mă implic în rutina zilnică a școlii: întâlniri, lecții, jocuri și multe activități afară pentru a explora natura. Dimineața, observam lecțiile susținute de profesori, ceea ce m-a ajutat să înțeleg mai bine pasiunile și interesele lor.
2. Ce te-a motivat să participi într-un proiect ESC?
Motivația mea principală a fost să învăț cum să implementez diferite abordări educaționale ca o abilitate care poate fi folositoare pentru viitoarea mea carieră. Mi-am dorit să îmi îmbunătățesc de asemenea abilitățile de limbă engleză prin interacțiunea cu voluntarii internaționali. Un prieten de-al meu a participat într-un proiect EVS și a fost cea mai bună experiență pe care o trăise la acel moment. Îmi povestea despre călătorii în Europa și oamenii minunați pe care i-a întâlnit, ceea ce m-a făcut să fiu destul de entuziasmat despre un stagiu ESC.
3. De ce ai ales acest proiect, în special?
În timpul liceului, când am fost voluntar într-o asociație de tineret, obișnuiam să lucrez cu copii, principala noastră activitate fiind pregătirea pieselor de teatru în fiecare sâmbătă pentru comunitatea locală. M-am distrat mult și am învățat diferite moduri de a interacționa cu copiii. De atunci, am devenit interesat de educația nonformală, de crearea jocurilor și activităților. Am ales Building Solidarity, pentru că a reprezentat șansa perfectă de a învăța mai multe despre domeniul educațional prin experiență directă, dar și de a observa modul de lucru al profesioniștilor, ceea ce mi-a oferit o mai bună înțelegere a muncii lor.
4. Ce ai învățat?
Principalele lucruri pe care le-am învățat sunt legate de munca mea: cum să inventez activități pentru copii și jocuri educative, cum să soluționez conflictele dintre copii, fiind atent la emoțiile lor și cum să cooperez cu colegii. Datorită faptului că am locuit în același apartament cu colegii mei am învățat multe lucruri interesate despre țările și viața lor. Ce e și mai important e că am avut șansa să observ modurile în care ne petrecem timpul liber, orele diferite de masă și moduri de a găti, obiceiurile lor, prioritățile, scopurile. Toate aceste lucruri mi-au oferit o perspectivă diferită, ceea ce m-a ajutat să mă dezvolt.
5. Care a fost cea mai mare provocare și ce ți-a plăcut cel mai mult în proiectul tău?
Cred că cea mai provocatoare situație a fost gestionarea schimbărilor din orarul nostru la Green School și abordarea fiecărui copil într-un mod adecvat, unii dintre ei fiind foarte dificili. Ulterior, pandemia ne-a obligat să ne adaptăm activitățile la mediul online, ceea ce nu a fost plăcut. Lucrul de care m-am bucurat cel mai mult a fost traiul cu colegii mei de apartament, în special distracția pe care am avut-o împreună uitându-ne la filme sau jucându-ne diferite jocuri, gătind sau călătorind prin țară.
6. Ce i-ai spune cuiva care este pe cale să înceapă un proiect ESC, indiferent de tipul proiectului?
Doar fă-o, lasă-te purtat de val și bucură-te de fiecare moment. Nu va dura o veșnicie și e singurul de care poți beneficia, fii conștient/ă de asta!
Am lucrat într-o școală primară cu specific nonformal. Am pregătit activități pe teme ca: drepturile omului, educația globală și pentru pace, dezvoltarea sustenabilă. Am lucrat într-un context internațional cu voluntari din România, Germania, Franța, Italia, Spania, Portugalia, Danemarca, Ungaria, Bulgaria și Olanda. Am participat și am creat ateliere despre educația nonformală și oportunitățile de voluntariat.
2. Ce te-a motivat să participi într-un proiect ESC?
Să iau o pauză de la studii, să merg în străinătate, să descopăr o altă țară, alți oameni, o altă cultură, să fiu un cetățean activ pentru societate și să sprijin un proiect care are valori comune cu ale mele, să particip într-un proiect de voluntariat, să învăț un alt mod de a trăi și a munci, să am o experiență de lucru cu copii, să exersez și să aflu mai multe despre educația nonformală – acestea au fost motivațiile mele pentru a participa într-un proiect ESC.
3. De ce ai ales acest proiect, în special?
Fiind interesată să descopăr o altă parte a Europei, am căutat în special proiecte în Europa de Est. Erau foarte multe posibilități de lucru cu copiii și voiam să învăț mai multe despre educația nonformală. Proiectul „Building Solidarity” m-a atras, deoarece urma să se desfășoare într-o școală care protejează natura, unde aș fi putut să-mi împărtășesc afinitatea pentru natură. Am găsit tematicile principale foarte interesante de explorat: educație globală și pentru pace, drepturile omului și dezvoltarea sustenabilă. În plus, proiectul oferea de asemenea lecții de limba română.
4. Ce ai învățat?
În general, obișnuim să asociem verbul „a învăța” cu „școală” sau „teorie”, dar am realizat că am învățat și am crescut mult anul acesta. Deși, pentru prima dată, mă aflam în afara sistemului de învățământ. Experiența mea de voluntariat, de cooperare și lucru cu ceilalți mi-a adus foarte multă plăcere și posibilități de a-mi îmbunătăți abilitățile de comunicare și responsabilitățile. Mi-am ameliorat semnificativ nivelul de engleză și abilitățile de a oferi feedback sau de a vorbi despre sentimentele mele. În plus, am învățat foarte mult despre educația nonformală, datorită atelierelor și activităților creative.
5. Care a fost cea mai mare provocare și ce ți-a plăcut cel mai mult în proiectul tău?
La început, abilitățile mele de comunicare în engleză au făcut să fie provocator, fiind unicul mod de a comunica în acest mediu internațional. Însă am devenit rapid mai încrezătoare și capabilă să mă exprim corect. Acum sunt fericită că mi-am îmbunătățit această abilitate, engleza este importantă în multe contexte. În ceea ce privește munca, a fost extrem de satisfăcător să câștig încrederea copiilor, să lucrez cu ei, să înțeleg și să folosesc din ce în ce mai multe cuvinte în română. Am cunoscut foarte mulți oameni în timpul stagiului meu de voluntariat și m-am bucurat să trăiesc multe momente memorabile alături de ei.
6. Ce i-ai spune cuiva care este pe cale să înceapă un proiect ESC, indiferent de tipul proiectului?
Dacă ar fi să ofer un sfat, aș spune că e important să analizezi critic ofertele de proiecte și să nu te duci către primul unde ești acceptat/ă. Am fost norocoasă să găsesc un proiect care mi-a atins așteptările și în care am putut să învăț și să mă bucur pe deplin de munca mea. Însă poate fi diferit, știu că poate fi mai provocator. Avem oportunitatea de a întâlni alți voluntari din diferite proiecte, în timpul trainingurilor și sesiunilor de evaluare puse la dispoziție de Agenția Națională. Am împărtășit din experiențele noastre, iar unii dintre voluntari lucrau în organizații care nu corespundeau aspirațiilor pe care le aveau.
În proiectul ESC în care am participat, am pregătit activități pentru școlile publice, în timp ce asistam și învățam la o școală privată, specializată în educația nonformală. Printre sarcinile mele s-a numărat un plan de informare a comunității locale privind activitățile desfășurate de noi în proiect. În plus, am primit ocazional niște sarcini de la organizația mea, cum ar fi proiectul meu personal.
2.Ce te-a motivat să participi într-un proiect ESC?
În cea mai mare parte, oamenii care au împărtășit experiența lor și au vorbit despre această oportunitate. Îmi căutam o experiență de voluntariat în afara țării mele care să îmi ofere șansa să mă dezvolt (prin a învăța cum să mă adaptez) înainte de a începe studiile.
3. De ce ai ales acest proiect, în special?
Voiam să trăiesc într-o țară din Europa de Est și să lucrez cu copii, deci când am găsit această opțiune, mi-am zis imediat că ar fi un proiect bun care s-ar potrivi, cel puțin într-o măsură, așteptărilor mele. Experiența mea anterioară cu adolescenții mi s-a părut foarte utilă și mi-am dorit să învăț mai multe despre educația nonformală. De asemenea, subiectele pe care se bazau activitățile noastre au fost foarte interesante.
4.Ce ai învățat?
Am învățat cum să împart o casă cu alți colegi, cum să relaționez și sa intereacționez mai bine cu copiii, cum să creez activități noi și să le adaptez pentru diferite școli, cum să comunic formal cu oamenii într-un birou, cum să gestionez primul meu venit lunar singur, cum să călătoresc eficient prin România…și lista poate continua.
5. Care a fost cea mai mare provocare și ce ți-a plăcut cel mai mult în proiectul tău?
Cea mai mare provocare pentru mine a fost motivația scăzută pe care am avut-o în timpul pandemiei, de vreme ce multe dintre activitățile noastre au fost suspendate. Faptul că am văzut alți oameni din organizația mea gazdă atât de motivați și încercând să facă tot ce le stă în putință pentru a menține proiectul pe direcția bună m-a ajutat foarte mult. M-am bucurat de timpul petrecut cu ceilalți voluntari, de călătoriile în România și de momentele alături de copii, când toată lumea zâmbea.
6. Ce i-ai spune cuiva care este pe cale să înceapă un proiect ESC, indiferent de tipul proiectului?
Multă baftă și pregătește-te pentru o experiență minunată. Poți avea multă satisfacție și rezultate în ceva la care nu te așteptai înainte să ajungi. Ia-ți timpul necesar pentru a căuta proiectul care chiar îți place și nu îl alege doar pentru loc. Poți să te informezi mai bine despre viitoarea ta organizație dacă iei legătura cu foști voluntari.
Am lucrat în Green School România, alături de alți 4 voluntari internaționali. Sarcina noastră a fost pregătirea activităților zilnice pentru copiii din clasele primare, abordând teme ca: drepturile omului, dezvoltarea sustenabilă și educația globală. Pe lângă aceste activități, am participat la un team building, trainingul la sosirea în proiect și la ore săptămânale de limbă română, cum ar fi cercurile de evaluare săptămânale. În plus, am organizat alături de alți 2 voluntari un „Self-Care Info-point” în Parcul Central din Cluj-Napoca.
2. Ce te-a motivat să participi într-un proiect ESC?
Motivația mea a fost să particip într-un proiect social, să trăiesc independent și să învăț despre alte culturi
3. De ce ai ales acest proiect, în special?
Acest proiect mi s-a părut potrivit, deoarece iubesc să lucrez cu copiii, dar și să trăiesc și lucrez împreună cu oameni de vârsta mea. Încerc să am un stil de viață sustenabil, deci am vrut să lucrez în Green School, pentru că e o școală care protejează mediul înconjurător.
4. Ce ai învățat?
În timpul stagiului meu, am învățat cum să fiu responsabilă când am grijă de copii și să iau inițiativă pentru crearea propriilor activități. Fără îndoială, am învățat foarte multe datorită trăitului într-un apartament împreună cu alți voluntari internaționali și experiențelor împărtășite cu ceilalți. Perioada de voluntariat m-a învățat cum să fiu mai independentă, să acționez mai des, să lucrez mai bine în echipă și să fiu mai tolerantă. Până acum, am învățat câteva cuvinte în română și am aflat foarte multe despre cultura românească. În plus, am aprofundat diferite forme de învățare, de educare a copiilor și de comunicare nonviolentă în locul de muncă.
5. Care a fost cea mai mare provocare și ce ți-a plăcut cel mai mult în proiectul tău?
Cea mai mare provocare a fost să le prezint copiilor subiecte complexe, fără a putea să le vorbesc despre ele. Am fost des bolnavă și am avut o energie scăzută, nefiind obișnuită să trăiesc la oraș. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost modul în care am crescut împreună cu ceilalți membri din apartament, voluntari și oameni din organizația noastră gazdă.
6. Ce i-ai spune cuiva care este pe cale să înceapă un proiect ESC, indiferent de tipul proiectului?
Caută un proiect pentru care simți că ești calificat și pentru sarcini pe care le-ai mai îndeplinit cândva, în experiența ta. Nu-ți face așteptări foarte mari în ceea ce te privește și ia-o încet, însă spune direct dacă te simți inconfortabil cu ceva. Gândește-te la mediul în care vrei să trăiești. Poate găsești un proiect în care sunt implicați mulți voluntari, ceea ce face mai ușor să legi prietenii, iar munca, mai interesantă. Cred că stagiile ESC îți oferă o experiență minunată de învățare. Însă fii conștient/ă că pentru niciunul dintre cei 16 voluntari nu a fost mereu ușor. Însă cred că fiecare dintre noi s-a dezvoltat mult și a devenit mai independent datorită acestei experiențe.
1. Cu ce te-ai ocupat în proiectul tău ESC?
În proiectul meu ESC, și anume Building Solidarity, am fost voluntar într-o școală primară numită Green School din Cluj-Napoca, România. Am fost parte dintr-un grup de 5 voluntari (2 români, 1 bulgar, 1 italian și eu, din Olanda). Proiectul nostru a implicat inițial educarea copiilor din școală pe teme ca educația pentru pace, educația globală, dezvoltarea sustenabilă și drepturile omului. Apoi, am pregătit multe jocuri și activități distractive în general. Ar fi trebuit să facem aceste lucruri la școală, bineînțeles, dar după 2 săptămâni de proiect desfășurat normal, am fost nevoiți să lucrăm de acasă, din cauza carantinei. De acasă, am pregătit zilnic activități alături de copii pe zoom, de la jocuri online, la sporturi, la experimente științifice.
2. Ce te-a motivat să participi într-un proiect ESC? Am fost motivat să particip într-un proiect ESC, pentru că mi-am dorit să lucrez într-o țară pe care nu o cunoscusem, tocmai pentru a o descoperi în timpul anului meu sabatic. Mi-am dorit de asemenea să întâlnesc oameni din alte țări și mi s-a părut o șansă bună.
3. De ce ai ales acest proiect, în special? Building Solidarity mi-a părut aproape perfect pentru mine. Îmi place să lucrez cu copiii, mai ales când vine vorba de sustenabilitate, domeniul meu de studiu, iar Green School mi-a oferit această oportunitate (deși nu a ieșit chiar cum mi-am dorit eu, din cauza coronavirusului). Exceptând voluntariatul, Cluj-Napoca a părut un loc minunat pentru un astfel de proiect. E un oraș vibrant, cu mulți tineri, dintr-o țară pe care nu o explorasem înainte, cu multe împrejurimi atractive.
4. Ce ai învățat? Din munca desfășurată, am învățat că educarea copiilor mai mici necesită mai multă răbdare decât în cazul copiilor mai mari, dar s-a dovedit a fi foarte distractiv. În acest timp, am învățat și lucruri noi, cum ar fi să cânt la chitară și să cos (am pregătit măști faciale împreună cu organizația noastră de voluntariat pentru cei defavorizați), activități care mi-au plăcut mai mult decât m-aș fi așteptat. Am aflat mai multe despre mine. Am învățat să mă ascult mai mult și că e în regulă să îmi ofer timpul de care am nevoie când dau peste ceva negativ.
5. Care a fost cea mai mare provocare și ce ți-a plăcut cel mai mult în proiectul tău? Cea mai mare provocare a fost statul în casă în timpul carantinei, fără prea multă distracție. Cel mai mult m-am bucurat în proiect de oamenii alături de care am lucrat și trăit, pentru că împreună am profitat la maximum, chiar dacă situația a fost grea.
6. Ce i-ai spune cuiva care este pe cale să înceapă un proiect ESC, indiferent de tipul proiectului? Dă-i bătaie. Nu avea așteptări prea mari și fă ce-ți place mai tare în noua ta țară. Și chiar dacă lucrurile nu merg așa cum ai plănuit tu, să știi că va fi mereu ceva pozitiv din această experiență. De asemenea, încearcă să te implici în cultura locală cât de mult posibil.
|
Primul lucru de care imi amintesc este marea noastra echipa de voluntari. Sunt recunoscatoare ca am reusit sa cream acest spatiu sigur, plin de prietenie si solidaritate. Imi va lipsi. Ma bucur, de asemenea, ca am avut ocazia sa particip la proiectele CVCN. Nico, Raluca si Cristi au fost intotdeauna sustinatori si
amabili. Cu siguranta, aceasta echipa a avut un rol important in a ma face sa ma simt aici ca acasa.
Unul dintre obiectivele mele in timp ce venisem aici a fost sa lucrez si sa castig experienta in domeniul social. Activitatile mele s-au potrivit foarte bine cu aceasta dorinta. Am lucrat in scoli, cu persoane cu dizabilitati si cu copii dintr-un cartier defavorizat. Mi-a placut ca, desi a fost o provocare, am avut o multime de momente minunate impreuna cu colega mea de echipa, Laura.
Chiar ma bucur ca am ales sa vin in Romania. Am descoperit o tara atat de interesanta. As dori sa revin pentru a descoperi mai multe, cu siguranta.
Aceste 10 luni au fost uimitoare. Voluntariatul este uimitor. Acum pot sa spun ca este o parte din viata mea. Chiar daca voi studia anul viitor, ma gandesc deja la urmatorii pasi de voluntariat si calatorii viitoare. Am fost infectata de acest „virus” al voluntariatului si, scuze, covid-19, dar acesta este cel mai puternic dintre toate.
Nu mi-as fi imaginat niciodata cat de multe mi-ar putea aduce aceasta experienta. Vara trecuta, cand am cautat un proiect EVS, ma gandeam ca va fi bine, ma duc acolo singura, sa invat engleza si sa invat lucrand in diferite organizatii si sa invat despre mine. Si asta era adevarat, dar nu ma asteptam sa ma indragostesc de
suflete atat de frumoase, de copii, de Cluj, de tara.
Pot spune ca m-am indragostit de stilul meu de viata aici si de toti oamenii. Mi-a adus o versiune mai buna a Laurei: plina de dragoste, plina de incredere in sine, plina de spirit voluntar. Sunt gata sa ma intorc acasa si sa le ofer celorlalti tot ce e mai bun, acelasi lucru pe care il dadeam aici.
Vorbesc mereu despre CVCN, organizatia noastra de gazduire, pentru ca ei au fost cei care au creat un mediu atat de minunat, plin de dragoste. Ne-au invatat cum sa fim voluntari uimitori, sa-i iubim pe ceilalti si pe noi insine.
Aceste 10 luni aici m-au ajutat in toate aspectele vietii mele. Sunt fericita pentru decizia pe care am luat-o vara trecuta si sunt foarte recunoscatoare pentru aceasta oportunitate.
Asa cum am invatat deja cand am fost voluntar cu AHAH in Puerto Rico, atunci cand oferi celorlalti, primesti si mai mult decat te-ai putea astepta.
Mi-as dori ca voluntariatul sa evolueze cu tot mai multi oameni care se alatura acestei aventuri, pentru a descoperi cat de satisfacator este sa dai mai departe.
Multumesc fiecarui suflet pe care l-am intalnit in aceasta perioada. Eu sunt persoana de astazi multumita voua.
Am venit in Romania in septembrie 2019 in timpul unui an sabatic.
Poate ca suna ciudat, dar am vrut sa-mi dau seama cine sunt in afara de familia si prietenii mei.
Am vrut sa dobandesc cateva experiente si cunostinte in predare si in munca cu copiii in general. Si cred ca nicaieri nu as fi avut aceeasi experienta ca aici Datorita echipei CVCN si fiecarui voluntar am crescut impreuna ca familie. Anul acesta mi-a oferit si m-a invatat mult despre prietenie si ca fac parte dintr-un grup.
Daca as descrie anul acesta cu trei cuvinte, ar fi: uns pe suflet. Pentru ca fie ca e vorba despre familia noastra clujeana, cu lucrul la proiecte, gasire de solutii sau petrecutul unei zile impreuna, fie ca este vorba despre organizatiile in care activam, vazand fericirea copiilor, bucuria si distractia lor de a invata, toate m-au uns pe suflet.
Am avut ocazia sa fac voluntariat pentru trei organizatii diferite (World Vision, Fundatia Romana pentru Copii, Comunitate si Familie si KEY International School). Sarcinile mele au fost diverse, dar responsabilitatea mea principala a fost sa predau limba engleza copiilor si tinerilor prin activitati educationale nonformale. A trebuit sa ma adaptez la nevoile si dorintele organizatiilor si sa descopar cea mai buna modalitate de a face lucrurile sa functioneze. Calea care a dus la acea descoperire a fost
provocatoare, palpitanta si uimitor de plina de satisfactii.
Am fost gazduita in Cluj-Napoca, un oras vibrant, cu atat de multe de oferit, impreuna cu voluntari din mai mult de cinci tari diferite, cu care mi-am impartasit drumul. De asemenea, am avut sansa si placerea de a vizita unele dintre cele mai incredibile perle din Romania, precum Brasov si Sighisoara.
Pe parcursul celor noua luni de proiect, am descoperit si dezvoltat noi abilitati, am implementat idei si solutii, am predat si invatat, am impartasit si chiar m-am confruntat cu o pandemie. In general, am facut parte din ceva mult mai mare decat mine, cu impact real, si pentru asta sunt foarte recunoscatoare.
Aceasta aventura m-a maturizat atat personal, cat si profesional si mi-a oferit clipe pline de lumina si perspicacitate. Te invit sa incerci si tu si sa experimentezi o oportunitate care iti poate schimba viata, Programul EVS / ESC.
Diana (Portugalia)
Anul acesta mi-a adus multe in ceea ce priveste viata sociala pentru ca mi-am facut prieteni noi, cultural am descoperit mai multe lucruri despre Romania, de asemenea, am experimentat atat de multe lucruri noi care mi-au permis sa descopar mai profund si sa stiu clar ce vreau sa fac in viitor.
In timpul proiectului am lucrat cu copii, in doua organizatii, o scoala in care ajutam profesorul de franceza si intr-un after-school, Pahumi. Aceste organizatii m-au adus foarte mult, mi-a placut atat de mult sa lucrez cu copiii si sa le vad zilnic fetele zambitoare. A fost prima data cand am experimentat educatie non-formala si am invatat multe despre asta si mi-a placut.
Proiectul EVS pentru mine a fost despre a deveni mai autonom si mai increzator in mine in timp ce am descoperit mai multe despre culturi. Multumesc tuturor celor care m-au ajutat si m-au sustinut in acest sens.
Mai mult decat o oportunitate de a descoperi cultura romaneasca si de a ma intalni si a impartasi cu oameni din toata Europa, voluntariatul cu Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca mi-a permis sa devin o versiune mai buna a mea.
Am aflat ca iesirea din zona mea de confort a fost una dintre cele mai interesante si plina de satisfactii pe care le puteam accepta. Am invatat sa am incredere in mine, indiferent de indoielile pe care le-as putea purta. Am invatat ca greselile si experientele fac parte din calea invatarii. Sunt incredibil de recunoscatoare pentru toate activitatile la care am participat, pentru oamenii uimitori pe care am avut sansa sa-i cunosc si pentru amintirile pe care le voi tine minte.
Sunt diferita acum, am mancat Semintele de incredere, bunatate, indrazneala, empatie si vitalitate!
Alexia (Franta)
In timpul primului nostru team-building cu organizatia noastra gazda CVCN, a trebuit sa realizam un poster pentru a ne prezenta. Al meu este inca agatat deasupra patului meu cu scrisori spectaculoase care aratau obiectivul stagiului meu: simte-te ca acasa.
Cand m-am hotarat sa ma implic in acest proiect, am stiut ca trebuie sa fiu departe de casa pentru a-mi gasi din nou locul in lume – si,
spoiler, a functionat.
Timp de sapte luni am lucrat cu copii in doua organizatii diferite din Cluj, impreuna cu cea mai minunata partenera de proiect, colega de camera si prietena pe care mi-o puteam imagina vreodata. Ne-am sprijinit reciproc emotional, moral si profesional prin fiecare provocare. Dupa ce a inceput pandemia COVID-19, in ciuda anxietatii, frustrarii si plictiselii, am avut inca ocazia sa construiesc legaturi mai puternice in mod izolat si sa nu pierd niciodata sentimentul de apartenenta si de a fi intelesa – datorita trairii in comunitatea de voluntari si a sprijinului CVCN.
Experienta mea EVS m-a imbogatit intr-un milion de moduri. Stim ca invatarea se intampla atunci cand iesim din zona de confort – in autobuzele supraincarcate, in grupuri de copii a caror limba nu o intelegem, in apartamente diferite si prin conflicte aprinse. Voluntariatul international te obliga sa iesi din zona de confort in fiecare zi. Prin acest proces, am devenit mai adaptativa, mai puternica si m-am cunoscut mai bine, ceea ce a ajutat in mod natural sa-mi gasesc locul in lume.
Cu toate acestea, ceea ce mi-a permis cu adevarat sa ma simt ca acasa au fost oamenii din jurul meu care au fost dispusi sa fie partenerii mei in acest sens. In ciuda asteptarilor mele, am facut prieteni care au deschis ferestre catre lumi noi pe care nici macar nu stiam ca exista. Am construit relatii bazate pe iubire, acceptare si solidaritate. Acest lucru mi-a dat putere sa ma intorc acasa si sa-mi continui viata privata si profesionala stiind ca tot ceea ce conteaza – este deja aici, in mine.
In general, cred ca a fost un carusel cu emotii in care am ras, m-am luptat, am muncit din greu si m-am dezvoltat mult. Unul dintre cele mai bune lucruri din experienta mea a fost echipa minunata de voluntari si staff de care am fost inconjurata. Cu totii am venit la Cluj cu asteptari diferite, dar cu totii am devenit in scurt timp o familie apropiata unde toata lumea a putut gasi un spatiu sigur in care sa fie confortabil. Am experimentat multe lucruri impreuna si pot spune ca am frati si surori in toata Europa.
Descoperirea Romaniei a fost un cadou minunat pentru mine. Am experimentat cultura, gastronomia, peisajele sale frumoase si oamenii sai amabili. Mi-e dor deja sa ma plimb prin minunatul oras Cluj, sa pot avea mici discutii in romana si sa lucrez cu copiii mei.
As recomanda tuturor sa mearga pe EVS (acum ESC) daca stii ca vrei sa te cunosti mai profund, sa iti faci prieteni noi, sa descoperi culturi noi si sa contribui cu un an din viata ta pentru a face Europa un loc mai bun.
Pe curand,
Carolina (Spania)
Cautam un loc de munca ca profesor de multa vreme, iar in primavara anului 2019, prietena mea mi-a sugerat sa ma uit la EVS / ESC. In cautarea proiectelor EVS sau ESC criteriul meu a fost clar: aveam nevoie de experienta cu predarea pentru a ma putea intoarce la studii acasa.
Am gasit si aplicat pentru proiectul EVS Seeds in Romania si am fost parte din `Seminte de empatie`. Aici urma sa predam limba engleza intr-un centru de zi pentru copii de 7-14 ani si sa avem ateliere de engleza intr-o alta organizatie cu adolescenti cu varste intre 15 si 18 ani. Mai tarziu chiar am ajuns sa fac voluntariat la o scoala internationala si am asistat profesori in anul 2 si 3, atat predand Matematica, cat si ajutand la unele din celelalte materii. Nevoia mea de baza / obiectivul acestei experiente a fost acoperita – FANTASTIC! Asa ca restul era doar cireasa de pe tort!
Intotdeauna mi-am dorit sa incerc sa traiesc in strainatate timp de un an, si imi amintesc in continuare sentimentul ciudat cand am fost brusc in aeroport, bagajele cu check-i-ul facut si eram gata sa merg in aceasta noua aventura. Imi aduc aminte ca am fost super epuizata in primele doua zile de la cunoscut toti oamenii cu care urma sa impartasesc aceasta experienta, asa ca m-am plimbat prin orasul in care urma sa traim 10 luni crezand ca niciodata nu as putea sami gasesc drumul fara o harta.
In aceste luni, corpul si mintea mea s-au schimbat foarte mult – am slabit, am devenit mai puternica (m-am plimbat pe strazile Clujului), am fost mai fericita, am avut mai putina anxietate, lista este lunga. Cea mai mare schimbare pentru mine a fost cand mi-am dat seama ca am devenit mai putin perfectionista si mai concentrata sa fac tot ce pot si ca asta este suficient de bine! – lectie pe care o voi lua cu mine in viitor. Un alt lucru pe care l-am invatat in aceasta etapa a fost cat de mult inseamna voluntariatul pentru mine – este un stil de viata! – si trebuie sa adaug ceva mai mult voluntariat in viata mea de zi cu zi cand ajung acasa.
Pana la urma vreau sa trimit un „strigat„ grupului nostru incredibil de voluntari si coordonatori ai CVCN care s-au ridicat reciproc cand a fost nevoie, m-au facut sa ma simt acasa cand imi era dor de casa, m-au sustinut in schimbarea stilului de viata si am creat o multime de amintiri minunate impreuna.
Cand m-am plimbat prin Cluj in ultima seara nu m-am putut gandi la nimic altceva decat la cat de recunoscatoare am fost pentru aceasta experienta, acest grup de oameni care au facut timpul sa zboare si sa treaca brusc 305 de zile – 305 de zile pe care nu le voi uita niciodata!
Voluntariatul pentru mine este modul de a trai, am inceput sa fac asta de la 14 ani si de fapt nu
s-a incheiat niciodata. Unul dintre visurile mele a fost sa fac si EVS, dar pentru asta mi-am dorit sa gasesc un proiect care sa
se potriveasca si intentiilor mele. Cand am vazut pentru prima data informatiile despre un proiect care vizeaza educatia prin
natura si crearea unui mediu creativ si confortabil pentru copii, am decis sa aplic si sa fac parte din program.
Mi-am inceput EVS-ul cu carti deschise, am avut motivatie si asteptari, dar practic intentiile mele au fost construite si de
obiectivele programului si am incercat sa fiu flexibila. Totul a inceput mai bine decat credeam, intalnind alte 11 persoane pe
care de fapt nu le cunosteam, dar care au devenit familia mea din Romania si au inceput sa fie cadoul meu de la EVS.
Sa lucrez la Green School unde copiii sunt liberi, unde invatarea este o alegere si nu o obligatie, unde faci lucrurile prin
intentiile tale, sunt lucruri la care am visat intotdeauna. Explorarea, cercetarea si crearea sunt lucruri pe care am incercat sa
le predau copiilor, dar practic ei m-au invatat pe mine mai multe. Am fost inconjurata de oameni care au incredere in mine,
oameni care doresc sa dea viata dorintelor mele – asta este descrierea despre Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca si Green
School, carora le sunt mai mult decat recunoscatoare. In Cluj am avut oportunitati sa fac foarte multe lucruri, prin
participarea si organizarea multor ateliere despre reciclare si diferite probleme de mediu, intalnind o multime de oameni
care s-au imprietenit, creand o multime de amintiri care nu vor avea niciodata sfarsit. O multime de training-uri cu scopul de
a ne dezvolta pe noi insine, metodele educationale, activitatea alaturi de copii uimitori, proiecte privind reciclarea si
reutilizarea plasticului, a medicinei traditionale si a legaturii cu plantele, traininguri pe invatarea agila m-au facut intr-adevar
flexibila si sa vad lumea in alt fel.
Un an cu o multime de culori. Am vazut nevoia de a fi acolo si am profitat din plin – aceste ganduri de acum inainte ma vor
ghida in viata. Trezirea de dimineata cu un zambet si o imbratisare este modul in care incepeau zilele mele. Desigur, viata nu
este intotdeauna frumoasa, exista si acele momente care m-au facut sa fiu puternica, dar cu oamenii potriviti si atitudinea
potrivita situatia mai rea devine cea mai calda. Multumesc fiecaruia dintre persoanele care mi-au facut anul de neuitat:
Uimitorii VOLUNTARI, CVCN si Green School, fiecarui copil care cu spontaneitate, curiozitate, dragoste si grija m-au facut sa
fiu parte din viata lor si ei au devenit parte din a mea.
La sfarsit, asa cum i-am promis lui Karl „voi incerca sa ma intorc si sa retraiesc momentele noastre, daca nu fizic, in inima, va
fi intotdeauna cu acei oameni uimitori care lasa amprente de neuitat asupra mea si a viitorului meu”.
Ce m-a adus anume aici, in inima Transilvaniei? E simplu..dragostea pentru natura, dragostea pentru copii – dragostea de frumos in general, dar si dorinta de a ma schimba personal si a schimba lumea din jurul meu intr-un mod mai bun. Proiectul in care am fost implicata, ”Nature Wise”, s-a dovedit a fi exact ceea ce-mi doream. Munca mea in proiect pe parcursul acestor patru luni a fost divizata astfel in: proiectarea si implimentarea activitatilor educative pentru copii in cadrul Asociatiei Green School, implimentarea unor activitati de crestere a solidaritatii in comunitate, de sensibilizare a populatiei asupra importantei protejarii mediului si utilizarii rezonabile a resurselor, precum si activitati de promovare a voluntariatului in randul populatiei, toate posibile datorita echipei Green School, Centrului de Voluntariat „Cluj Napoca, cat si populatiei locale.
Ca rezultat, astazi, pot spune ca prin intermediul activitatilor desfasurate am devenit mult mai independenta, mai organizata si mult mai responsabila. La fel, am devenit mult mai constienta de nevoile si problemele societatii dar si de cum as putea contribui la rezolvarea
acestora. Recomand tuturor celor interesati de a deveni ”supererou” pentru ei si pentru altii sa indrazneasca sa se implice intr-un stagiu EVS, iar rezultatele nu se vor lasa asteptate!
Sunt intr-adevar recunoscator ca mi-am facut serviciul de voluntariat in orasul frumos numit Cluj-Napoca. Fiind situat in inima Transilvaniei, o regiune istorica a Romaniei, Clujul are o arhitectura uimitor de frumoasa, un cadru cultural uimitor de divers si, nu in ultimul rand, oameni extrem de prietenosi si primitori. Clujul este un muzeu deschis pentru mine.
In general, etapa mea EVS a fost un grup de ascensiuni, coborasuri, provocari si dificultati, pline de situatii neplacute si placute. Pe parcursul etapei mele de 6 luni am descoperit pagini cu totul noi din propria personalitate, in timp ce am depasit provocari dificile si am avut experiente cu totul noi, cum ar fi calatoria singur in Romania. Pentru mine EVS este o experienta unica, o experienta prin care am acumulat multe cunostinte, motivatie, o experienta care a contribuit mult la propria mea dezvoltare personala, o experienta pe care nu o voi uita niciodata.
Am incercat mereu sa raman activ asa ca, pe langa activitatile mele de voluntariat obisnuit, care presupuneau activitati recreative si creative intr-un centru de zi pentru copii, ore de conversatie in engleza cu adolescenti, sa lucrez in Primarie, am fost motivat sa depun o cerere si sa ma implic in mai mult decat imi era necesar. Am descoperit un adapost pentru caini in Cluj si mergeam acolo constant pentru cateva luni pentru a ajuta cainii. Ca parte a activitatii in Primarie, am facut voluntariat la Startup Europe Summit 2019, iar la sfarsit, am aplicat si m-am oferit voluntar in doua festivale de film si doua de muzica. Aceste festivaluri au avut loc pe timpul verii, unde am intalnit romanii cei mai prietenosi din toata tara, care ma incurajeaza sa ma intorc din nou in Romania dupa ce EVS-ul meu va fi incheiat.
Avand in minte toti oamenii diferiti pe care i-am intalnit de pe fiecare continent, va puteti imagina ca voi ramane mereu cel mai recunoscator Centrului de Voluntariat Cluj-Napoca, pentru ca a avut grija de noi voluntari pe tot parcursul anului, fiind mereu acolo pentru a ne sustine cu bratele deschise si zambete pe fetele lor, facand tot ce le sta in putinta pentru ca experienta noastra aici, in Romania, sa fie cat mai buna.
Prin urmare, cand am fost contactat de Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca pentru a-mi oferi aceasta oportunitate, am decis foarte repede ca voi veni aici si voi incepe ceva nou.
Principalele mele activitati de voluntaria au fost facilitarea cursurilor de conversatie in limba engleza pentru elevii de liceu din Cluj-Napoca si Gherla si crearea de diverse jocuri si activitati pentru copii intr-un centru de zi. Chiar daca nu aveam prea multa experienta anterioara de lucru cu copiii, acest lucru nu s-a dovedit a fi o problema, deoarece am primit mult sprijin si pregatire de la CVCN inainte de a incepe sa mergem la organizatii.
Inainte de a veni aici nu mi-am imaginat niciodata ca voi sfarsi incercand sa ii invat pe copii, dar s-a dovedit a fi ceva ce mi-a placut sa fac si, sper, in timp am devenit putin mai bun la asta.
In afara de activitatile mele normale de zi cu zi, am avut si oportunitati de voluntariat in alte parti. De cateva ori am mers sa ajut cu activitati pentru beneficiarii unui centru de varstnici, am organizat un eveniment care viza curatarea imprejurimilor unui lac si de cateva ori am mers la liceele locale pentru a vorbi cu elevii despre voluntariat. De asemenea, am avut timp pentru a calatori in Romania, precum si in tarile din jur.
In general, pot spune ca a fi voluntar aici a fost una dintre cele mai bune decizii pe care leam luat. Am intalnit multi oameni grozavi din toata Europa, am invatat sa fac lucruri noi despre care nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa fac si acum am o idee mai buna despre ceea ce vreau sa fac in viitor. Sunt foarte recunoscator fata de CVCN pentru ca mi-a oferit aceasta oportunitate si abia astept sa revin din nou in Romania.
Chiar daca tocmai am implinit 25 de ani, nu am avut prea multe experiente de lucru inainte sa vin aici. Dupa ce am absolvit universitatea, in loc sa sar in mediul de lucru, am vrut sa fac ceva frumos pentru comunitate, pentru oamenii care au nevoie de ajutor. De asemenea, am vrut sa ma provoc intr-o alta tara, lucrand intr-o zona pe care, probabil, nu voi avea sansa sa o fac din nou.
Dupa ce am descoperit despre EVS si participand la acest proiect uimitor numit “Seminte EV”, pot spune cu usurinta ca mi-am atins aproape toate obiectivele. Lucrez 2 zile intr-o organizatie numita “Prison Fellowship Romania” cu copii si adolescenti. Jucam jocuri de masa impreuna cu ei si facem activitati creative si recreative. Alte 2 zile lucrez in Primaria Cluj-Napoca. Acolo am facut lucruri diferite. Am lucrat in biroul de turism pentru a pregati brosura orasului in limbile noastre. Dupa aceea, am inceput sa pregatim un proiect de imbunatatire a sustenabilitatii in Primaria Municipiului.
De asemenea, in fiecare luni, mergem la organizatia gazda (Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca), pentru a evalua saptamana anterioara si a planifica activitatile noastre pentru saptamana urmatoare. Inainte de a fi o persoana care nu-i place sa se trezeasca dimineata si tarziu tot timpul, dar acum m-am obisnuit cu asta. Am avut propriile mele proiecte pentru Saptamana Nationala de Voluntariat si ca proiect personal. Am pregatit si am prezentat prezentari pentru promovarea voluntariatului international in universitati si licee. Am avut un club de conversatie engleza in liceu cu un alt voluntar de aproape 4 luni.
Proiectele in cauza au imbunatatit in principal abilitatile mele de organizare si creativitatea. Lucrez si traiesc intr-un mediu cu 11 persoane din 11 tari diferite. Am invatat multe din culturi diferite. Am experimentat sa traiesc cu 5 persoane. Ne-am impartasit si ne-am ajutat reciproc in legatura cu obstacolele noastre.
EVS este un lucru pe care nu-l puteti explica cu usurinta cu cuvintele, dar este cel mai mult despre auto-initiativa. Daca sunteti dispusi sa va provocati, veti avea multe rezultate pozitive pe care nici macar nu va puteti gandi. Inainte de a veni aici eram o persoana confuza, fara sa stiu ce sa fac cu viata mea. Dupa 10 luni de experiente uimitoare si provocatoare in diferite moduri, acum stiu ce vreau sa fac cu viata mea.
Una dintre motivatiile mele principale de a incepe aceasta calatorie a fost nevoia pe care am simtit-o sa o traiesc in strainatate, sa descopar alti oameni. Asteptarile mele au fost implinite si depasite. Petrecand fiecare zi inconjurat de oameni diferiti, de saisprezece nationalitati, am dezbinat multe mituri despre ceea ce inseamna “in strainatate”.
EVS este o experienta foarte completa, plina de descoperire si impartasire, invatare si predare, toate in echilibru. Cand cineva o traieste, nu se poate ajuta decat sa creasca mai intelept. Ma bucur foarte mult ca am petrecut aceste luni cu CVCN, vad deja un rezultat in mine insumi si as sfatui cu siguranta multi tineri sa profite de aceasta ocazie cat timp pot!
Cand am venit pentru prima oara la Cluj Napoca, eram incantata de noua mea aventura, dar asteptarile mele erau scazute. Ma gandeam cat de mult m-as putea schimba intr-adevar in cateva luni?
Oh, wow! Am gresit in legatura cu asta. Voluntariatul meu in Cluj a fost o calatorie pe care nu o voi uita niciodata. Am invatat atat de mult despre mine, ce pot sa fac in viata si cine sunt ca persoana. Am crescut foarte mult, am devenit mai increzatoare si mai inteleapta.
Am invatat abilitati pe care le pot lua cu mine mai departe in viata si voi fi pentru totdeauna recunoscatoare pentru asta.
In timpul muncii mele ca voluntar, printre altele, am predat limba engleza persoanelor cu sindrom Down si am vazut cat de mult s-au imbunatatit in ultimele sapte luni. Aceasta inseamna ca am facut schimbarea pentru care am venit aici si sunt mandra de asta. Chiar daca eu i-am invatat engleza, ei mi-au invatat atat de multe lucruri despre viata!
Nu stiam ca as putea sa ma simt acasa la 1800 km departare, dar asa simt despre Cluj-Napoca. Aceasta este a doua mea casa si o mica bucata din inima mea va fi aici pentru totdeauna.
Multumita CVCN, m-am simtit mereu in siguranta si am fost binevenita in timpul sederii mele.
Multumita celor 12 voluntari pe care i-am intalnit si langa care am trait pentru ultimele 8 luni. Ati fost a doua mea familie si mi-am facut prieteni pentru viata. M-ati invatat ca, desi suntem cu totii din diferite tari si culturi, noi, ca fiinte umane, suntem la fel.
Pupici
Numele meu e Mariam si sunt din Armenia.
Am fost voluntar in proiectul „NatureWise”, despre care am aflat intamplator. Nu ma asteptam ca experienta de voluntar international sa deschida o noua pagina aventuroasa din viata mea. Deci, “Nature Wise”, despre ce este vorba? Este vorba de educatie, copii, natura, filozofie, despre viata. Toata lumea poate gasi ceea ce vrea in ea. Pentru mine “Nature Wise” inseamna o interpretare interesanta a noilor metode educationale, care ma surprinde cu adevarat intr-un mod bun. Green School a devenit atat de aproape de inima mea, iar copiii mi-au schimbat mult atitudinea. CVCN
a devenit un sprijin foarte bun pentru mine, incercand sa ma motiveze pe mine si pe alti voluntari de fiecare data.
In cele din urma, am devenit mai increzatoare si mai independenta, mai puternica si mai vesela, deoarece nu poti fi altfel cand iti petreci timpul cu copiii? Ei dau incredere si motivatie cu zambetele si dorinta de a invata ceva nou. A fost uimitor sa exploram natura impreuna cu ei si sa vedem ca dragostea lor pentru natura creste din ce in ce mai mult, zi de zi.
Poate crezi ca faci doar niste lucruri marunte pentru cei din jur, dar crede-ma: ce faci tu este parte din ceva mult mai mare, cu impact intr-o comunitate numita NatureWise.
Acestea sunt destul de multe porecle – unele dintre ele le-am primit aici, in Romania. Asa ca, cu poreclele, am avut deja un succes. Dar, oricum m-ati numi, mi-am facut EVS-ul la Cluj-Napoca timp de un an in proiectul EVS Seeds.
In proiectul meu am lucrat cu copii de varste, abilitati si medii diferite, uneori impreuna cu unul dintre partenerii mei de proiect, Ilze, Signe sau Kinga, alteori cu personalul organizatiilor. Oricum, in mare parte, mi-am petrecut un timp bun invatand copiii despre ceva sau jucandu-ma cu ei.
Am vrut sa fac un EVS pentru ca voiam sa fac ceva bun, in timp ce invatam ceva si ma aflam intr-o tara diferita. Evident, obiectivele si asteptarile mele erau incerte la inceputul stagiului meu EVS, dar s-au dovedit concrete pe parcursul acestui an. Am fost acolo pentru copii si i-am invatat valori importante. Experienta de voluntar a insemnat pentru mine sa invat destul de mult limba romana pentru a interactiona cu copiii intr-un mod bun, sa aflu ce vreau sa studiez si sa devin mai increzator in mine.
Nu in ultimul rand, am locuit in Romania in jur de un an si datorita proiectului meu si oamenilor simpli din jurul meu: am avut un an uimitor! Multumesc!
Si mi-am atins obiectivele:)
De-a lungul anului, am avut ocazia sa conduc activitati in limba engleza, precum si alte activitati educationale non-formale cu tineri din toate grupele de varsta. Intr-o organizatie am fost intr-un centru afterschool, cu copii intre 7-14 ani, iar in cealalta, lucram cu adolescenti cu varste intre 15 si 18 ani. In afara de activitatile specifice pe care le-am condus ca voluntari, am putut sa ne implicam si in alte activitati ale ONG-urilor, cum ar fi diverse excursii si alte activitati care ne-au permis sa construim o relatie si mai puternica cu copiii.
Aceste alte activitati au fost cu adevarat utile in cunoasterea copiilor, in crearea increderii cu ei si cred ca acele interactiuni informale au fost adesea cele mai importante. La Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca, au existat, de asemenea, multe oportunitati de a implementa propriile noastre idei pentru a planifica si implementa evenimente care au promovat voluntariatul in comunitate.
In afara voluntariatului oficial, Clujul este un loc incredibil pentru implicare in alte activitati si evenimente, si am putut sa ma implic intr-un ConvoClub din comunitate, precum si sa fac voluntariat la festivaluri de film si muzica in vara. Prin aceste evenimente, precum si pur si simplu prin participarea la evenimente pe tot parcursul anului, a fost destul de usor sa ma integrez si sa ma simt ca acasa in oras.
Una dintre cele mai valoroase experiente ale EVS pentru mine a fost sa pot face toate aceste activitati, atat responsabilitatile mele „oficiale”, cat si orice altceva, intr-un mediu foarte sigur si de sustinere, care a incurajat invatarea, mai degraba decat sa ma astept sa fie totul perfect imediat. Ca atare, anul acesta mi-a oferit spatiul pentru a incerca lucruri noi, a ma implica in comunitate in cat mai multe moduri posibil, a reflecta asupra propriilor mele obiective personale si prin toate acestea mi-a oferit experiente si abilitati valoroase pe care le pot aplica in viitor.
Cu toate acestea, cea mai memorabila parte a acestui an va fi intotdeauna legatura cu oamenii. Fiecare moment petrecut alaturi de ceilalti voluntari, coordonatori, copii si prietenii pe care i-am facut la Cluj sunt amintirile pe care nu le voi uita niciodata. La baza sa, voluntariatul se refera la oameni si este important sa tii cont de acest lucru pe parcursul oricarui stagiu EVS.
Sunt o fata din Ungaria, in varsta de 27 de ani, care a petrecut 4 luni la Cluj-Napoca, Romania ca voluntara. Am studiat comert si marketing la universitate si dupa aceea am lucrat 3 ani in acest domeniu la o companie multinationala. Chiar daca mi-a placut munca mea de zi cu zi acolo, in special echipa mea, am inceput sa simt din ce in ce mai mult ca nu este calea cea buna pentru mine si trebuie sa ma schimb. Am vrut sa fac ceva valoros pentru mine. Mi-am dat seama ca devin cineva care nu mi-am dorit niciodata sa fiu pentru ca imi petreceam zile intregi la birou, apoi calatoream zilnic 1,5 ore pentru a ajunge acasa si cu greu aveam putin timp sa „traiesc”.
Asa ca m-am hotarat sa nu mai visez in privinta lucrurilor pe care le-as face si sa incep sa le fac si sa le traiesc in schimb. 🙂 De cand am vizitat Transilvania pentru a face drumetii cand eram copil, am avut intotdeauna in minte sa ma intorc in aceasta tara frumoasa. Acesta este motivul pentru care am cautat oportunitati de voluntariat in Romania. Sunt atat de norocoasa incat am avut sansa sa-mi fac EVS la Cluj la CVCN, pentru ca acest oras este atat de prietenos si frumos, iar oamenii de la CVCN sunt atat de draguti si profesionisti.
In cadrul proiectului EVS am lucrat la 3 organizatii diferite, asa ca am avut sansa de a lucra cu copii de varste diferite, cu diferite abilitati si abilitati. Chiar daca nu am avut experiente similare inainte de a veni aici, nu a fost o problema, deoarece am primit mult ajutor din partea coordonatorilor mei.
Am invatat multe aici, nu doar despre cum sa lucrez cu copiii, ci si despre mine. Prin urmare, pot sa va spun ca venirea aici a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodata. As recomanda sa faca voluntariat EVS toata lumea.
Am terminat liceul anul trecut, dar nu am vrut sa merg la universitate imediat pentru ca am simtit ca este mult mai mult de facut si de descoperit inainte. Intotdeauna am vrut sa traiesc in strainatate pentru o anumita perioada de timp, dar in acelasi timp, am vrut sa fac ceva util. Acesta este unul dintre motivele pentru care am ales sa fac un EVS. Am vrut sa invat sa fiu mai independenta si sa castig mai multa incredere in mine.
Principala mea sarcina pe parcursul acestor luni a fost de a face educatie non-formala in scolile primare din zonele rurale din jurul orasului Cluj. Asta inseamna ca prin jocuri si activitati distractive am invatat copiii despre lucruri precum toleranta, identitate sau diferite culturi. A fost foarte distractiv si copiii au fost uimitori. In afara de aceasta, am lucrat o data pe saptamana intr-un centru pentru adulti cu sindromul Down si intr-un alt centru pentru copii si tineri care se confrunta cu probleme socio-economice, care a fost, de asemenea, o parte frumoasa si imbogatita a experientei mele.
Anul acesta pentru mine a fost una dintre cele mai bune experiente pe care le-am facut vreodata. Am vazut atat de multe lucruri si am calatorit foarte mult, am intalnit atat de multi oameni buni, care au devenit foarte apropiati, am cunoscut multe culturi noi, dar mai ales am invatat si am descoperit atat de multe lucruri despre mine. Anul acesta mi-a dezvaluit ce conteaza cu adevarat pentru mine si ce vreau sa fiu si unde vreau sa fiu un impact.
Dupa o cercetare rapida pe internet, am gasit acest proiect uimitor: “Land of Games” unde am avut de facut animatie clinica (principala activitate care m-a facut sa aleg acest proiect) si cluburi interculturale in scolile primare din Cluj-Napoca.
Dupa prima luna a aparut o veste proasta: animatia clinica a fost anulata de spital dupa unele probleme interne. Aceasta situatie a fost foarte dificila pentru mine, pentru ca acesta a fost motivul principal pentru a veni in Romania. Nu a fost usor sa ne confruntam cu asta, dar viata este facuta din situatii ca acestea si trebuie doar sa o acceptam.
Cluburile interculturale din scoli vor fi ceva pe care il voi lua cu mine pentru tot restul vietii. Am avut ocazia sa le arat copiilor lumea in afara satelor lor, sa ii invat limbile si cultura noastra, sa ii invat cum sa devina oameni mai buni si sa schimb lumea. Aceasta intreaga experienta a fost atat de buna incat este greu de explicat prin cuvinte.
La un anumit moment in timpul proiectului am decis ca nu voi ramane pana la sfarsit, deoarece dupa terminarea cluburilor activitatile nu mai erau provocatoare si interesante.
Cand ma gandesc la decizia mea de a pleca mai devreme, nu regret. Am petrecut zece luni uimitoare in Romania. In aceasta perioada am descoperit multe despre mine si am crescut ca persoana si ca profesionist. Tara este frumoasa si este un loc cu care ma voi intoarce cu siguranta.
Mi-a placut cu adevarat sa lucrez in scoli, copiii au fost uimitori si a fost atat de trist sa-mi iau ramas bun de la ei! De fiecare data cand ne-am dus, ne-au primit cu zambete si imbratisari si au facut sa imi straluceasca ziua. De asemenea, a fost incredibil de vazut evolutia lor pe parcursul anului si cum si-au amintit toate activitatile pe care le-am facut cu ei. Lucrul in celelalte doua organizatii a fost, de asemenea, destul de interesant, imi va fi atat de dor de imbratisarile beneficiarilor din Centrul Educational Raluca.
In timpul sederii mele aici in Romania am cunoscut o noua cultura, am reusit sa traiesc intr-un mediu multicultural, sa intalnesc oameni din diferite tari si sa calatoresc foarte mult. Mi-am facut multi prieteni pe drum si am amintiri foarte bune pe care le voi tine mereu in minte. Chiar daca in aceste luni nu totul a fost perfect, acest lucru m-a ajutat sa invat lucruri noi despre mine si despre altii, ceea ce acum valorific foarte mult. Acum ca am terminat, imi dau seama de impactul real al EVS si cum este o experienta care schimba viata pe atat de multe niveluri diferite. Imi vei lipsi, Cluj, dar iti promit ca ma voi intoarce!
Anul trecut, in septembrie 2017, am venit la Cluj si am inceput calatoria Serviciului European de Voluntariat. Am vrut sa vad o alta cultura, sa stiu cum traiesc si se exprima oamenii dintr-o alta tara. Vroiam sa ma explorez, vazandu-ma in situatii diferite in care nu am mai fost in trecut. Am fost 6 voluntari din diferite tari din Europa. In octombrie anul trecut am inceput sa lucram in scoli din Cluj, facilitand activitati cu copii, inclusiv teatru, muzica, jocuri si invatare non-formala. Copiii cu care lucram erau minunati, dar foarte duri. Ne-am luptat din cand in cand, gestionand nivelul energetic si comportamentul. Dar, odata ce i-am cunoscut mai bine, mi-am deschis inima si am inceput sa fiu pasionata sa-i vizitez saptamanal.
In primele saptamani am fost coplesita de cultura romana. Multe lucruri pe care nu le-am mai vazut pana acum. Diferente in traditii, obiceiuri, expresii, comportament, comunicare si mod de viata. Am fost foarte curioasa sa aflu cum oamenii isi creeaza si isi proiecteaza viata, asa ca am calatorit si mi-am explorat mediul inconjurator. In drumul meu am intalnit atat de multi oameni frumosi, primitori si cu o inima mare. M-am plimbat in jurul tarii si am fost surprinsa de cat de mult am invatat despre comunitate pe parcursul acestei experiente. Oamenii mi-au spus povesti despre istorie si despre miturile vechi, despre ceea ce cred si despre cum vad viata de pe planeta noastra.
In general am mai multa toleranta fata de lucrurile din EVS. Mi-am schimbat modul de gandire, acceptand totul si toata lumea din jurul meu.
Anul acesta mi-a deschis ochii spre lucruri pe care nu le-am mai experimentat pana acum. Am castigat incredere in mine si in oameni.
Ma numesc Antoni si tocmai am terminat un proiect prin Serviciul European de Voluntariat in Romania! Din septembrie 2017 pana in august 2018, m-am oferit voluntar in scoli rurale din satele din jurul Clujului si din diferite ONG-uri din oras.
In scoli, impreuna cu echipa mea, am desfasurat o serie de activitati in care copiii puteau invata, prin metode non-formale, despre idei abstracte, cum ar fi toleranta, diferentele interculturale si protectia mediului. Scopul nostru a fost acela de a creste gradul de constientizare a copiilor asupra acestor subiecte, deoarece acestea nu sunt acoperite in mod obisnuit de sistemul educational si le aprind interesul fata de lumea care ii inconjoara.
Dincolo de asta, am lucrat si in trei centre sociale diferite pentru copii si adolescenti din medii defavorizate, unde am predat limba engleza, am jucat jocuri, am organizat ateliere de teatru si am coordonat alte activitati recreative.
Lucrul in scoli si aceste ONG-uri mi-a oferit o experienta valoroasa in lucrul cu copiii cu risc sporit si mi-a dezvoltat rabdarea si creativitatea. Multumita anului trecut, am aflat ca vreau sa lucrez cu copii din familii defavorizate si sper ca voi dezvolta o cariera in aceasta directie!
A fi in Romania a fost o experienta minunata – am crescut foarte aproape de copiii cu care am lucrat, mi-am facut o multime de prieteni noi si am descoperit multe pasiuni noi. Nu am asteptat cu nerabdare sa plec – dar asta e doar un semn ca timpul meu in Romania a fost bine petrecut 🙂
Cea mai buna amintire din stagiul meu SEV a fost un „Jam Session“ cu tineri adulti cu sindrom Down si muzicieni in Parcul Central al municipiului Cluj-Napoca. Evenimentul a fost unul din cele 8 pe care le-am organizat cu echipa noastra de voluntari internationali in cadrul Saptamanii Nationale a Voluntariatului. In timpul organizarii acestui eveniment muzical am invatat mult despre mine si in final am fost foarte fericita de rezultatele echipei noastre.
In general am o multime de amintiri frumoase din stagiul meu SEV. Am facut calatorii extraordinar de frumoase, am avut zile de lucru foarte placute, am acumulat experiente personale si am crescut ca om. Mai mult, am avut sansa de a cunoaste persoane minunate pe care acum le consider a doua mea familie si pentru care voi pastra un loc in inima mea pentru totdeauna.
Am lucrat intr-un spital si o scoala in Cluj-Napoca si in cluburi multiculturale in Tureni, judetul Cluj. Am organizat Saptamana Nationala a Voluntariatului impreuna cu cei 5 colegi si Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca. Am facut animatie clinica si ne-am jucat in spital. Alti doi voluntari si cu mine am predat intr-un fel non-formal limba germana in scoala. Am inclus teatru, jocuri, cantece, energizer-e, conversatii simple, etc. in lectiile de germana. In acelasi timp, am avut intalniri de club multicultural in Tureni, in fiecare a doua saptamana. Ideea cluburilor multiculturale a fost sa aducem impreuna copiii romani, maghiari si romi. Am vorbit despre tematici ca toleranta, diversitate multiculturala, egalitate de gen si multe altele.
Toate activitatile au fost in limba romana, deci la inceput a fost destul de greu deoarece nu am stapanit limba. Dar posibilitatea sa interactionez cu copii in romana m-a ajutat la randul meu sa invat romana. De asemenea, mi-am dat seama ca oamenii ma inteleg si daca nu folosesc corect gramatical sau gresesc la structura unei propozitii, lucru care m-a facut sa continui cu incredere invatarea limbii si sa nu pierd motivatia pe parcurs. A trebuit sa vorbesc in engleza cu voluntarii locali si organizatia gazda pentru crearea planurilor de lectii si pentru organizarea Saptamanii Nationale a Voluntariatului. Inainte sa vin in Cluj nu am vorbit engleza, cu toate ca stiam limba si a fost ceva foarte special sa vorbesc o limba straina zilnic si in mod fluent.
Pe langa limbi, am invatat mult despre mine, ca pot sa fac mai multe decat credeam ca sunt capabil, deoarece am incercat lucruri foarte diferite si mi-a placut sa fac asta. Am adunat multe cunostine in arii diferite, de exemplu abilitati sociale (lucru cu adulti tineri cu dizabilitati si copii bolnavi); folosire a unor soft-uri specifice pentru scriere si design sau pentru editare de video-uri; creare si dezvoltare de idei; organizare de evenimentelor, etc. M-am schimbat mult intr-o directie pozitiva pentru ca am trait cu alti 5 voluntari total diferiti de mine, dar care mi-au aratat diverse perspective si opinii. Stagiul meu SEV la Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca a insemnat mult pentru mine si va ramane o parte importanta din viata mea. Toate experientele ma vor ajuta in viitor.
Cel mai semnificativ moment pentru mine din proiect a fost Saptamana Nationala a Voluntariatului in care am initiat, organizat si realizat o activitate de gatit pentru 300 de oameni nevoiasi, o activitate de curatenie intr-un parc de langa rau, un „jam session” si multe alte evenimente publice.
Am inceput stagiul SEV imediat dupa terminarea liceului, ceea ce a fost o decizie excelenta. Oameni frumosi, locuri noi si multa libertate care m-au facut sa ma dezvolt si sa experimentez foarte mult de-a lungul acestui an foarte special.
M-am indragostit de palinca, sarmale, calatorii cu ocazie si de Cluj-Napoca in general.
Pe parcursul celor 12 luni in Cluj-Napoca am reusit sa ma scufund intr-o lume complet noua mie, nu doar din cauza Romaniei si a limbii romane, dar si in legatura cu voluntariatul, educatia non-formala si multiculturalitatea. A trai si a lucra impreuna timp de un an cu aceiasi oameni, 5 alti voluntari SEV din Spania, Portugalia si Germania si pe care nu i-am intalnit inainte, a fost un lucru pe care m-a fascinat inca inainte sa pornesc spre Romania.
Uitandu-ma inapoi, sunt foarte fericita ca am decis sa fac Serviciul European de Voluntariat si sa il am in Cluj-Napoca. Am avut posibilitatea sa imi exprim creativitatea prin lucru manual cu copii, sa practic organizarea si elaborarea unor lectii in lucrul cu copii, sa imi imbunatatesc o multime de abilitati sociale si civice, sa inteleg diversele aspecte ale voluntariatului, sa invat sa comunic intr-o limba pe care nu am cunoscut-o inainte, sa vizitez locuri frumoasa in si in jurul Romaniei si sa intalnesc oameni minunati pe parcurs.
In proiectul meu, “Ready for diversity”, am lucrat in scoli rurale si urbane, unde am facilitat lectii multiculturale pentru promovarea integrarii, cooperarii, tolerantei si intelegerii unor concepte precum, prejudecata, discriminare si inegalitate.
In acelasi timp, m-am dus si la spitalul pediatric si psihiatric din oras, avand activitati de animatie clinica.
In ultima parte a stagiului SEV, care a devenit de asemenea, cea mai provocatoare si semnificativa activitate, impreuna cu colegii mei din alte tari am creat, planificat, pregatit si realizat 8 evenimente pentru Saptamana Nationala a Voluntariatului cu scopul de a sprijini comunitatea locala si de a promova implicarea voluntara.
A fost o experienta extraordinara sa fiu, sa lucrez, sacimpartasesc si sa invat atat de multe lucruri despre care stiu sigur ca mi-au dat foarte multe abilitati si o experienta interculturala inedita.
Fa mai mult, deschide-ti mintea si bucura-te de aceasta oportunitate fantastica!
Pe langa animatiile clinice, am lucrat in echipa pentru a ne asigura ca activitatile de club din Scoala Ioan Bob au succes si ca elevii au anvatat diferite valori bazate pe diversitate si multiculturalism. Pentru a realiza acelasi lucru an Sinpaul, a fost cu adevarat o provocare deoarece eram antr-un mediu total necunoscut pentru noi.
Pentru a termina cu brio toate activitatile noastre, an timpul SNV (Saptamana Nationala a Voluntarului), am reusit sa realizam diferite evenimente care ne-au facut sa ne simtim cu adevarat mandri. Impreuna cu sprijinul CVCN, am decorat gradina pentru o organizatie de varstnici, ne-am jucat cu ei si am schimbat experiente. De asemenea, am pregatit mancare pentru 300 de persoane nevoiase, am curatat raul si un parc cu copiii din scoala Bob, am tinut ateliere de promovare EVS, am facut un Jam Session cu o organizatie pentru adulti cu sindrom Down si am facut chiar si un video pentru a promova toate aceste evenimente.
In cele din urma, pentru a-mi termina calatoria, m-am implicat an proiectul meu personal, ce a constat in repararea unui adapost pentru caini, mutarea cainilor an noul adapost, curatarea, hranirea, distribuirea hranei si a apei an diferite puncte din Floresti cu ajutorul proprietarului organizatiei. A fost una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea si as face-o din nou daca as avea posibilitatea. Sunt foarte recunoscatoare pentru oamenii care au venit an viata mea si sper ca vor ramane cu mine pentru totdeauna.
Cum am ajuns la Cluj? Dupa ce am terminat liceul anul trecut, unicul lucru de care eram sigura era ca vreau sa calatoresc, sa fac ceva util si sa traiesc experiente noi. Asa ca am decis sa iau o pauza de la studiile mele si sa plec in strainatate.
Din fericire am gasit proiectul acesta minunat si am avut ocazia in felul asta sa descopar Romania (o tara despre care nu stiam absolut nimic inainte) si sa fac parte din echipa Centrului pentru 4 luni. A fost una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea! Mi-a schimbat perspectiva , am invatat o gramada de lucruri noi, am dobandit experienta practica si mi-am facut prieteni minunati! Sunt extrem de recunoscatoare pentru ca am avut oportunitatea de a-mi petrece stagiul SEV aici, a fost pur si simplu incredibil!
Nu potentialul de a intalni oameni minunati sau promisiunea berilor ieftine m-au determinat sa vin in Romania…nu stiam nimic despre ele inainte de a sosi aici!:) A fost mai degraba proiectul, care mi-ar fi dat sansa sa-mi explorez proprile talente si sa-mi pun in practica o parte din ideile “traznite”. Cel putin asa vedeam eu lucrurile….si am avut dreptate!
In timpul petrecut la Cluj am fost implicata in organizarea a 13 evenimente publice, inclusiv primul mare eveniment de tip “yarn bombing” organizat in Romania si am avut sansa de a invata zeci de tineri romani cum sa tricoteze si sa croseteze. Un alt eveniment la a carui organizare am participat a fost un “targ de abilitati”, in care fiecare participant a avut sansa de a-si impartasi propriul talent cu altii sau de a invata ceva nou.
Insa viata alaturi de 5 oameni minunati din intreaga Europa m-a invatat chiar mai multe lucruri decat munca mea de voluntar, atat despre mine insami cat si despre noi ca si grup.
Multumesc tuturor pentru experienta!
Dupa cateva luni frumoase de EVS pot spune ca am o abilitate dezvoltata foarte bine: capacitatea de a conversa pe subiecte marunte:).
Ma numesc Joscha Wirtz, am 19 ani si sunt din Germania. Sunt voluntar in cadrul Serviciului European de Voluntariat (sau EVS) si lucrez impreuna cu Marlene Albrecht ca profesor asistent la Scoala Ioan Bob. Predam limba germana, educatie multiculturala si muzica/arta pentru 12 grupe, din clasele I-IV. Viata mea scolara nu e foarte departe tinand cont ca am terminat liceul in 2011si voi incepe sa studiez Biotehnologie la intoarcerea in Germania la finalul lui 2012.
Nu voi explica aici toate lucrurile care m-au determinat sa aleg Romania. Din punctul meu de vedere este o tara frumoasa, cu multe laturi si aspecte dar si o tara dinamica,agitata. Impresia mea e influentata si de oamenii minunati pe care i-am intalnit aici. Romania a fost alegerea perfecta pentru mine!
SEV a fost o experienta extraordinara pentru mine – perioada in care am trait si am “muncit” in Romania a fost una unica in viata mea si ma determina sa recomand cu incredere experienta de voluntariat oricui. Am intalnit un grup atat de divers de persoane din tari din intreaga lume, cu o istorie personala atat de variata si multe situatii ciudate si neasteptate. A fi parte dintr-o comunitate internationala a voluntarilor este o experienta incomparabila si simt ca pot sa duc inapoi atat de multe lucruri diferite, nu doar cunostinte si competente ci si prietenii sau situatii pe care nu le-as fi trait altfel. Si poate cel mai important dintre toate, sa ajung sa cunosc Romania si oamenii de aici a fost o adevarata placere si un privilegiu pentru mine!
Pot sa spun un mare multumesc voluntarilor-colegi din echipa mea, tuturor celor din CVCN dar si tuturor prietenilor pe care i-am castigat aici, in Romania!
Dar cea mai mare parte din experienta acumulata are legatura cu proiectul in sine. Imi place foarte mult sa lucrez cu copiii si invatandu-i pe ei simt ca si eu invat ceva zi de zi. Am venit la Cluj dupa ce am terminat liceul pentru a face ceva diferit inainte de a-mi continua studiile si a fost una dintre cele mai bune decizii luate vreodata. Desi sunt la jumatatea stagiului, experienta e deja minunata si recomand tuturor sa faca un an de voluntariat aici!
Clujul este un oras frumos, gasesti oameni diferiti si experimentez lucruri si activitati pe care inainte nu aveam timp sa le fac.Pentru mine, EVS a fost o experienta de viata in adevaratul sens al cuvantului!
Pe langa munca mea imi place sa comunic si sa experimentez lucruri noi – imi place interactiunea din grupul nostru, cei 6 oluntari ai proiectului care locuim impreuna, dar si sa comunic cu oamenii din Romania. Am invatat multe despre cultura romana petrecand Craciunul aici si intrand in contact cu diferiti oameni. Clujul e un oras grozav, plin de viata si cetateni activi, cu multe evenimente culturale. Daca vrei, poti sa iesi intr-un loc nou sau la un eveniment in fiecare seara.
Organizatia noastra Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca face o treaba foarte buna in trimiterea si gazduirea voluntarilor. Am parte de mult sprijin din partea lorcaldurasi sunt foarte deschisi si bine organizati.
Fac parte dintr-o echipa internationala, pe langa mine mai sunt implicati 3 persoane in acest proiect: un baiat din Scotia si doua fete din Franta si Olanda. Suntem impartiti in doua echipe si lucram in spital unde organizam activitati pentru copiii spitalizati pe o perioada mai lunga pentru a diminua putin efectele negative ale sederii lor acolo. Copiii au de obicei intre 3 si 7 ani dar avem uneori si adolescenti. Facem origami, desenam, ne jucam cu baloane, plastilina, face-painting si alte lucruri.
Ca sfat pentru viitorii voluntari EVS, si mai ales pentru cei care nu sunt siguri de alegerea lor: fiti curajosi, fiti deschisi spre nou, pregatiti-va pentru noi oportunitati in viata si acceptati-le. Visati lucruri mari si nu uitati ca cerul e limita!
La finalul stagiului, alegerea mi s-a parut inspirata: datorita programului am fost integrata intr-un mediu multicultural, mi-am dezvoltat noi abilitati si perspective, am ajutat comunitatea si mi-am facut multi prieteni. Pentru mine, sa fiu voluntar in Romania a fost provocator, incantator, distractiv, educativ si o experienta pe care o voi pretui pentru totdeauna.
Oamenii ma intreaba adesea: “Tu esti din Bulgaria! De ce ai ales Romania?” Eu le raspund cel mai adesea ca pentru mine nu conteaza tara. Am vrut sa fiu voluntar, a fost alegerea mea! Tara, munca, distractia, Centrul de Voluntariat, oamenii, ceilalti voluntari, cultura… acele lucruri sunt beneficii ale alegerii mele, pe care mi le voi aminti si le voi folosi in viitor!
“Iata ceva ce mi s-ar potrivi de minune”, mi-am spus, iar cateva luni mai tarziu eram deja in Romania, la Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca. Urma ceva nou pentru mine: poate cea mai importanta lectie a fost sa punem o idee in practica, organizand alaturi de alti voluntari straini Saptamana Nationala a Voluntariatului. Desigur, m-am bucurat la fel de mult cunoscand alti voluntari, cultura tarii, oamenii si peisajele.
Am cunoscut oameni noi, o tara noua, iar munca de voluntar mi-a dat sansa sa-mi depasesc anumite limite, ceea ce mi-a permis sa imi imbunatatesc abilitatile creative si sa castig experienta in diferite domenii.
In Cluj m-am putut exprima liber mai mult decat acasa, iar organizarea Saptamanii Nationale a Voluntariatului a fost o oportunitate unica de a face activitati pe care nu as fi putut sa le fac intr-un context diferit.
Lucrurile s-au potrivit de minune cand am gasit un stagiu la Cluj, din foarte multe motive: aveam deja multi prieteni in Romania, pe care mi i-am facut in timpul unor schimburi de tineri si in SUA, proiectul era pe patru luni, durata care ma interesa pe mine, si vroiam sa lucrez intr-un ONG. De asemenea, ma tenta foarte tare sa invat sa organizez evenimente.
Nu in ultimul rand, la Cluj urma sa fim un grup international de 8 persoane din 6 tari diferite, muncind si locuind impreuna, iar mie imi place munca in echipa. La asta mai adaug ca limba romana mi s-a parut frumoasa si ca nu mai vazusem munti inainte.
Provocarea a fost sa incep la Cluj viata de la zero, cu un buget restrans, sa fac lucrurile sa mearga intr-o tara straina, ca voluntar.
Chiar daca invatam tot timpul, cred ca este nevoie de energie si timp sa reflectam cu privire la ceea ce invatam, cum invatam si de ce invatam anumite lucruri.
In cazul meu, am facut ceva bun cu timpul meu, fiind orientat sa fac o mica schimbare in vietile celorlalti, care s-ar putea sa traiasca in conditii mai aspre decat mine. De aceea am luat decizia de a face parte din EVS.
Ai sansa sa te uiti inapoi si sa privesti lucrurile dintr-o alta perspectiva: poti sa descoperi ca ceea ce faceai nu iti place de fapt asa mult sau, din contra, ca e chiar ceea ce iti doresti.
Poti sa descoperi ca ai abilitati pe care nu credeai ca le ai. Dar pentru toate astea iti trebuie curaj. Cand esti in EVS esti ca intr-un balon, esti intr-o realitate noua, cu totul aparte. Iar cand stagiul se termina, balonul se sparge iar tu revii iar in lumea ta initiala. Si nu e usor. Dar a fi EVS inseamna sa deschizi ochii, iar eu ma bucur in fiecare zi ca am ales sa fiu.
Am incercat sa invat limba romana in patria mea – un obiectiv foarte greu de atins, fiindca cursuri de limba romana nu exista in Austria (pentru multi austrieci, Romania este o tara necunoscuta undeva in “estul indepartat”). In vara anului 2010 am aflat intimplator ca exista o organizatia la Cluj care cauta opt voluntari internationali pentru un proiect de patru luni. Am aplicat, si – ce noroc! – am fost acceptata.
Scopul nostru a fost organizarea Saptamanei Nationalei a Voluntariatului 2011, care a avut loc intre 9 si 15 Mai 2011. Munca aceasta mi-a dat posibilitatea sa fac cunostinta cu alte organizatii si asociatii din Cluj care lucreaza in domenile social, educational, ecologic si cultural. Am putut sa invat sa organizez evenimente, sa lucrez cu o echipa, sa fac prezentari in fata unui public numeros etc. Aceasta a fost experienta foarte interesanta si foarte pozitiva pentru mine.
Eu vreau sa traiesc in o lume unde exista o multitudine de culturi, de limbi; unde oamenii pot sa traiasca avand libertate de gandire, de opinie si de credinta.
Consider ca un serviciu de voluntariat in straintatatea este o mare oportunitate (nu numai pentru tineri) de cunoastere a unei alte tari, de a invata ce este toleranta, respectul si solidaritatea.
Pe termen lung, cred ca programul SEV o sa contribuie la o Europa “Unitata in Diversitate”.
In proiectul meu am putut sa fac cunostinta cu o parte mica din Romania. Ramane sa descopar si mai mult – trebuie sa revin.
Poate ceva legat de politica. Proiectul meu este “Our Children, Our Future” iar activitatile le desfasor in cadrul organizatiei Familia Regasita. Acolo avem de luni pana vineri clubul copiiilor impreuna cu Antonia.
Dupa aproape patru luni in Cluj chiar ma simt ca acasa si sunt sigur ca in septembrie va fi foarte greu sa plec. Va sfatuiesc sa participati si voi la un astfel de program, este unic.
Am fost in cautarea unui proiect de voluntariat cu copii in Romania inainte de a merge la universitate iar norocul mi-a suras si am gasit un loc in proiectului „Our childrend Our Future“.
Activitatile le desfasor in cadrul organizatie Asociatia Familia Regasita din Cluj, unde lucrez acum impreuna cu Laura ca voluntar. Descrierea proiectului m-a atins si dupa ce am auzit despre Cluj de la fostii voluntari am decis ca trebuie sa vin, iar acum este noua mea casa.
Eu lucrez in clubul copiilor, unde avem aproximativ 20 de copii zi de zi. Acestia vin sa isi faca temele, pentru a se juca si pentru a face activitati speciale cu noi. Imi place sa lucrez cu copiii si cu echipa noastra, imi pot imagina ca voi face asta si in viitor.
Serviciul European de Voluntariat este o mare oportunitate pentru a cunoaste subiecte noi, oameni noi, noi moduri de a trai, noi culturi si – desigur – noi limbi. Astept cu nerabdare si uramtoarele luni din proiect.
Proiecte ca acesta ne dau oportunitatea sa invatam mai multe despre alte culturi si tari si despre modul de viata al oamenilor.
Tema proiectului este foarte interesanta deoarece siguranta rutiera este foarte importanta in general, iar siguranta copiilor la fel, deoarece ei sunt viitorul nostru.
Tinand cont de numarul mare de accidente rutiere, este foarte important sa ii educam pe copii inca de la o vasta frageda iar acest proiect are o abordare excelenta.
Sa muncesti cu voluntari de peste tot este minunat. SEV iti permite sa intalnesti oameni grozavi, voluntari dar si oameni din organizatia gazda si din tara. Proiectul meu imi acorda oportunitatea sa invat de la celalalti, sa ma deschid si sa descoper un alt stil de viata.
Am ales Romania deoarece mi s-a parut mai interesant sa descopar o alta cultura, avand in vedere ca Romania este o tara prea putin cunoscuta printre portughezi.
Acum pot spune ca sunt foarte bucuros de alegerea facuta deoarece sunt foarte fericit cu activitatile mele de voluntar, de proiect, de echipa si de cadoul primit, adica foarte multi noi prieteni.
Proiectul in care eu am fost implicat s-a numit “Our children, our future”, iar treaba noastra a fost sa predam lectii de educatie rutiera in 14 scoli din zona rurala. Mi-a placut foarte mult ca la finalul fiecarei lectii copiii intelegeau importanta lucrurilor pe care le impartaseam cu ei in cadrul lectiilor. Nu voi uita zambetul lor.
In vara lui 2010 am avut o oportunitate extraordinara sa particip la un proiect SEV in cadrul Centrului de Voluntariat Cluj-Napoca. In timpul acestui proiect am lucrat impreuna cu alti 2 voluntari in proiectul “Our children, our future”, proiect care avea ca scop predarea de lectii de educatie rutiera catre copiii din 14 comunitati rurale din judetul Cluj.
In plus am avut ocazia sa ma implic si in alte activitati precum: teambuilding impreuna cu toti voluntarii in Hunedoara, organizarea unei colecte de carti dar si alte initiative. Din punctul meu de vedere, una dintre cele mai importante caracterisitci ale acestei experiente a fost dezvoltarea personala.
Am cunoscut foarte multi oameni fantastici de la care am putut sa invat noi atitudini, abilitati si noi cai de a vedea si descoperi alte culturi. Pe langa toate acestea am intrat in contact cu cultura romaneasca si am vizitat o mare parte din aceasta tara frumoasa. Le multumesc tutoror celor care ne-au sustinut si in special echipei CVCN.
Imi place foarte mult sa lucrez cu copiii si se intampla ca si parinti lor sa se implice in activitatile propuse de noi. Avem multe activitati, cum ar fi: teatru de papusi, Dr. Clown, origami, pictura sau desen.
Pentru Dr. Clown am creat un costum special, un tricou colorat pe care copii il plac. Cateodata cantam impreuna in engleza sau romaneste sau le citesc povesti dintr-o carte pe care o am mereu cu mine. Copiii apreciaza aceste activitati si se bucura de ele, in plus ei uita de problemele medicale pe care le au si timpul petrecut impreuna trece mai repede.
Imi place mult munca mea si datorita faptului ca am cunoscut oameni interesanti, locuiesc cu alti trei voluntari din Slovenia, Franta si Germania, ceea ce e nou pentru mine. Clujul este un oras foarte frumos, de-as putea sa nu mai plec.
M-am bucurat in fiecare moment ca am aplicat pentru acest stagiu – mi-a placut munca mea cu copiii, in cadrul proiectului “Bring Out the Child in You”, am invatat o sumedenie de lucruri, am calatorit mai mult decat niciodata, am mers la teatru, am iesit cu prietenii, am gatit, am citit sau am incercat diverse sporturi. Nu o sa credeti, dar am si muls o vaca, pentru ca experienta sa fie completa.
In cadrul proiectului “Bring Out the Child in You”, eu si colegii mei am petrecut 4 zile pe saptamana in spitalele de copii din Cluj, unde ne-am jucat cu copiii internati cu probleme medicale. Pictam impreuna, le spuneam povesti sau cantam. Sunt luni pe care nu le voi uita vreodata.
Am decis sa vin in Romania pentru acest proiect deoarece in Turcia am lucrat ca si fotograf pentru copii asa ca am avut foarta multa intereactiune cu ei. Din aceste activitati am vazut inocenta si frumuseatea interioara a copiilor.
In Cluj am mers la spital in fiecare zi si am incercat sa ii fac pe copii sa zambeasca, sa uite pentru moment ca se afla in spital. Am organizat impreuna cu ceilalti voluntari facepaiting, origami, teatru de papusi sau pictura.
Am incercat sa le spun chiar si povesti in romaneste, ba chiar sa ii invat putina engleza, insa elevii au devenit profesori.
Stagiul SEV a fost o experienta perfecta pentru mine, am vazut o lume minunata! Desigur, nu toate lucrurile au fost roz, insa viata insemna si alte culori decat roz. La final am putut spune ca din toate poti sa inveti cate ceva. Am avut suport si din partea minunatului meu mentor care a facut lucrurile sa fie mai usoare. Ea m-a ajutat sa ma simt in siguranta, mi-a transmis energie si datorita ei niciodata nu m-am simtit singur.
Romania este o a doua casa pentru mine, nu o sa uit niciodata aceasta perioada si cu siguranta o sa ma reintorc de multe ori sa imi vizitez prietenii si Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca.
Echipa CVCN este fantastica si la fel sunt si ceilalti voluntari, am facut foarte multe lucruri impreuna, am fost la munte, am fost intr-un sat frumos impreuna cu mentorul meu Ramona si cu ceilalti voluntari. Am cunoscut foarte multi oameni care mi-au devenit prieteni si cu care am calatorit foarte mult in timpul zilelor mele libere. Am invatat de asemenea sa gatesc cateva specialitati romanesti impreuna cu mentorii si profesoara de limba romana si nu de putine ori luam toti (voluntarii si echipa CVCN) cina impreuna in casa noastra.
Proiectul in care am fost implicata se numeste “Bring out the child in you!”, proiect care s-a desfasurat in patru sectii ale spitalului de copii din Cluj-Napoca. Eu si celailati voluntari mergeam acolo de 4 ori pe saptamana si facaem impreuna cu copiii activitati recreative. In acest proiect au fost implicati 4 voluntari din 4 tari, iar noi decideam impreuna ce fel de activitati sa facem cu copii. Proiectul ne-a oferit foarte multe posibilitati sa experimentam noi lucruri, la fel a facut si coordonatorul proiectului care ne-a oferit posibilitatea sa deprindem noi abilitati.
A fost foarte frumos cand mergeam in spital fara sa stim inca limba romana si toti oamenii de acolo erau interesati de noi deoarece eram straini iar noi le povesteam de multe ori despre tarile noastre. Intreaga experienta din Romania a fost una frumoasa, plina de minutatii ale naturii si de istorie iar oamenii sunt foarte primitori.
Aceasta a fost prima mea experienta intr-o tara straina si pot sa le recomand si altor voluntari sa mearga in Romania cu EVS, acesta fiind un lucru special care ne va ajuta sa construim un viitor mai bun, iar voluntarii au sansa sa se dezvolte. Multumesc tutoror celor din CVCN.
O multime de oameni s-au uitat la mine mai ciudat, insa eu nu regret alegerea facuta. Proiectul meu a fost “Invata de la TV (Tineri Voluntari)!”, iar sarcina mea a fost promovarea voluntariatului la nivel local, care in cuvinte simple inseamna sa ii convingi pe oameni sa devina voluntari.
Am organizat Saptamana Nationala a Voluntariatului 2010, saptamana in care am avut diferite tipuri de evenimente, cum ar fi o zi pentru copii, excursie cu varstnici, igienizarea unui paduri si asa mai departe.
De asemenea, am organizat “Biblioteca Vie” si am creat un blog despre noi insine unde ne scriam aventurile. Stiu ca suna ciudat, dar voluntariatul m-a schimbat, eu sunt sigura ca voi face voluntariat in continuare, nu conteaza in ce domeniu, unde si cu cine.
Eu eram de multa vreme implicata in diferite organizatii din Franta, asa ca era cumva logic sa devin voluntar SEV. Am ales Romania deoarece nu am fost nicioadata in estul Europei si am fost foarte atrasa de aceasta regiune. Si nu regret alegerea facuta!
Cand am venit in Romania aveam 20 de ani si eram foarte motivata (si inca sunt) asa ca activitatile mi-au placut. La Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca am organizat evenimente pentru a promova voluntariatul, in special la nivel local. Am incercat sa ii incurajam pe tineri sa participe la dezvoltarea comunitatii lor. Am fost in permanent in contact si cu alte organizatii locale, fapt care m-a facut sa ma simt foarte integrata. La final, in cateva cuvinte, a fost super!
Daca ma intrebi de ce, lasa-ma sa termin povestea. Unii dintre voi stiu deja ca atunci cand ajungi la 26 de ani din viata ta poate aparea o decizie majora. Hamlet ar spune; “a fi sau a nu fi”! Ei bine, am ales sa fiu si am facut-o.
Astazi, din ce in ce mai multi oameni se gandesc la voluntariat dar pentru multi dintre ei acest lucru este inca un mister cum a fost si pentru mine la inceput. Fiecare are motivele sale pentru care alege acest lucru, ca si mine care sunt indragostit de geografie si istorie.
Din cauza asta am ales acest mic paradis care nu este atat de accesibil oricui, dar care poate contribui la toate minunile din lumea asta.
Mediul m-a motivat si mai mult sa lucrez in acest proiect care a constat in promovarea voluntariatului. Intr-adevar, poate parea ca deviez de la subiect, dar ce inseamna defapt voluntariatul? Sa-i ajuti pe ceilalti, si mai important sa te ajuti pe tine! Implicarea in program mi-a daruit experiente formidabile in diferite planuri care au depasit chiar si asteptarile mele.
Pe de alta parte este foarte dificil sa pleci. Toti prietenii si lucrurile pe care le-am facut mai devreme sau mai tarziu vor face parte din trecut. Partea rea este ca nu tine la nesfarsit, dar pana la urma ce tine atat? Dar acest lucru nu ar trebui sa fie un obstacol pentru voi cititorii mei. Mergeti si incercati, sper ca imi veti scrie amintirile cu bucurie si zambet.