VOLUNTARI CVCN IN STRAINATATE
Când am început stagiul de voluntariat în Bruxelles am fost dezorientată și nedumerită cu privire la viitor. Cum tocmai ce absolvisem facultatea, nu aveam nicio direcție încotro să o iau sau care îmi sunt pasiunile/abilitățile, așa că, o perioada de regăsire a venit tocmai la fix. Sunt o fire foarte timidă și anxioasă, dar cu toate acestea am acceptat provocarea de a pleca de una singură într-o țară în care nu cunoșteam limba, oamenii sau legile. Ceea ce am descoperit acolo a fost o altă latura a mea pe care nu îmi închipuiam vreodată că o am, am ajuns să iubesc toată experiență în sine pentru că mi-a oferit incredibilă oportunitate de a cunoaște oameni din toată Europa, de a descoperi locuri incredibile și mi-a dat șansă să observ cât de valoroasă este pasiunea în muncă pe care o faci.
Fiecare proiect este diferit, dar toate au un lucru în comun – o puternică comunitate protejată de valori comune. Este o șansă unică în viață de a-ți testa limitele și lega prietenii cu alți voluntari din toată Europa și nu numai.
Când am început stagiul de voluntariat în Bruxelles am fost dezorientată și nedumerită cu privire la viitor. Cum tocmai ce absolvisem facultatea, nu aveam nicio direcție încotro să o iau sau care îmi sunt pasiunile/abilitățile, așa că, o perioada de regăsire a venit tocmai la fix. Sunt o fire foarte timidă și anxioasă, dar cu toate acestea am acceptat provocarea de a pleca de una singură într-o țară în care nu cunoșteam limba, oamenii sau legile. Ceea ce am descoperit acolo a fost o altă latura a mea pe care nu îmi închipuiam vreodată că o am, am ajuns să iubesc toată experiență în sine pentru că mi-a oferit incredibilă oportunitate de a cunoaște oameni din toată Europa, de a descoperi locuri incredibile și mi-a dat șansă să observ cât de valoroasă este pasiunea în muncă pe care o faci.
Fiecare proiect este diferit, dar toate au un lucru în comun – o puternică comunitate protejată de valori comune. Este o șansă unică în viață de a-ți testa limitele și lega prietenii cu alți voluntari din toată Europa și nu numai.
Daca ar fi sa descriu SEV-ul, as spune ca este o experienta culturala si personala. SEV-ul este pentru cei ce au o minte deschisa si sunt gata sa plece intr-o calatorie plina de necunoscut. Daca esti voluntar SEV si vrei intr-adevar sa te intorci acasa imbogatit, ai nevoie de multa determinare si initiativa personala, atitudine pro-activa si creativitate. Fa-ti planuri personale si fii gata sa le indeplinesti chiar si pe cont propriu! Vrei sa contribui la dezvoltarea comunitatii? Atunci SEV-ul te invata ca trebuie sa fii empowered, iar ca sa fii empowered trebuie sa investesti in primul rand in tine. Idealismul si visarea sunt motorul entuziasmului, dar pe mine SEV-ul, si poate pragmatismul nordic, m-au invatat ca rezultatele au in spate mult simt practic.
Discutiile despre distrugerea prejudecatilor si stereotipurilor au devenit deja un cliseu, dar experienta SEV iti da posibilitatea sa traiesti personal acest cliseu si, credeti-ma pe cuvant, nu se distrug doar prejudecati si stereotipuri negative…De exemplu, stiati ca Eurodesk-ul din Romania este mult mai dezvoltat si mai eficient decat cel din Suedia? Da, e adevarat!:D Experienta SEV m-a invatat sa gandesc critic in fata oricarei culturi, sa transform fiecare situatie intr-o experienta constructiva si mai ales sa vad oamenii dezgoliti de “hainele culturale”, fara sa ignor influenta culturii asupra personalitatii noastre.
Proiectul meu nu a fost unul fara nabadai, iar cand pleci in SEV trebuie sa iei in calcul ca nu totul va merge intodeauna ca pe roate (there is no land of milk and honey:D), dar stiu sigur ca SEV-ul a fost o experienta care m-a schimbat si care mi-a marcat drumul personal. Cea mai mare realizare a stagiului meu de voluntariat in Suedia? Un proiect de cercetare legat de tarile nordice si Romania de care sunt tare pasionata si o bursa din partea guvernului suedez pentru a imi incepe cercetarea intr-unul dintre cele mai bune institute de cercetare din Europa. Cel mai important lucru din SEV-ul meu? Faptul ca am avut o organizatie de trimitere atat de faina, de dedicata si de supportive (iata si exprimarea multi-lingvistica care vine o data cu SEV-ul) ca Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca! (Nu subestimati niciodata putearea unei organizatii de trimitere careia ii pasa!)
Dupa sfarsitul proiectului fiecare dintre voluntari a avut optiunea de a calatori sau a ramane in Eskisehir. Am devenit un grup strans inca din prima saptamana, majoritatea timpului l-am petrecut impreuna, cu petreceri, plimbari, excursii si cu foarte multe vizite la pub si nopti albe pe terasa etajului nostru. Am primit ore de turca, foarte mult cay si am avut mese delicioasei. Mentorii ne-au fost de mare ajutor si intotdeauna disponibili, respectiv buni ghizi de supravietuire dandu-ne sfaturi despre obiceiuri si lucruri la care e bine sa fii atent.
Orasul Eskisehir este foarte bine cunoscut in Turcia fiind poate una dintre cele mai importante centre universitare. Nu pare un oras turistic dar partea cu orasul vechi este demna de vizitat avand si artizani care te invita oricand la un cay si iti povestesc istoria “meerschaum”-lui, piatra moale alba din care se fac diferite obiecte decorative, bijuterii. In perioada evenimentului am avut un program stabilit care se termina la ora sase si aveam ocazia sa ne facem un program de seara individual. Am descoperit pe parcurs ca in grupul de voluntari avem perspective foarte diferite sau chiar profesii diverse, ambele afectand si modul in care percepeam acest stagiu fiecare. Importanta faptului ca experienta de voluntariat a fost utila pentru fiecare, a fost sentimentul unanim la finalul stagiului.
Cred ca intamplarea sau mai bine zis rutina cea mai hazlie din perioada acestui stagiu de voluntariat era sirena melodioasa a masinii kalabak care aproviziona orasul cu apa de baut in fiecare dimineata si ne trezea de-a binelea. (www.kalabak.tr)
Am avut ocazia sa lucrez intr-o echipa dinamica, colegii de la Miegantys Drambliai sunt tineri si deschisi la idei noi si initiative creative. Impreuna am dezvoltat o serie de tabere pentru tineri, evenimente sportive, training-uri de escalada pentru tineri cu oportunitati reduse, tineri cu deficiente de vaz si auz, acestea fiind doar o parte dintre centrele unde lucrau colegii mei voluntari si unde am avut ocazia sa asist de cateva ori.
Oportunitatea de a lucra alaturi de o echipa multiculturala mi-a crescut sansele de a participa activ la schimbarea in bine la nivel european si de asemenea, mi-a oferit un suport important pentru invatarea prin experienta. Consider ca diversitatea este un aspect pozitiv, daca cei implicati lucreaza pentru un scop comun si membrii unei echipe au sarcini bine definite. Practicile si viziunile diferite cu privire la o situatie mi-au oferit o intelegere mai profunda cu privire la procesul de decizie, chiar daca necesita mai mult timp, insa rabdarea si intelegerea mediului de lucru au fost elemente cheie ale acestei experiente.
O parte dintre beneficiile pe care pot sa le enumar au fost ca am avut ocazia sa inteleg o idee din unghiuri diferite, atat in practica, cat si in teorie, in cea mai mare parte a timpului am avut libertatea de a testa diferite idei si proiecte care au condus la alte efecte pozitive precum: testarea limitelor personale in situatii de stres, intelegerea diversitatii, schimbari ale personalitatii sau modelarea anumitor aptitudini dobandite anterior acestei experiente. In egala masura, o parte dintre dezavantajele experientei EVS se refera la faptul ca perspectiva personala si individualitatea isi poate pierde valoarea daca nu este bine conturata. O experienta multiculturala intr-un grup activ poate interveni in testarea caracterului.
Astazi consider ca sunt parte dintr-o echipa in cadrul organizatiei Miegantys Drambliai, ceea ce m-a ajutat in evolutia si dezvoltarea mea profesionala. In al doilea rand sunt parte dintr-un grup multicultural in cercul voluntarilor, format din cel putin 12 culturi care m-au ajutat sa-mi slefuiesc personalitatea. Un al treilea grup pe care as putea sa-l mentionez este reteaua tinerilor implicati in proiectele EVS, ceea ce imi permite sa fiu in contact cu persoane din diferite tari ale Europei, sa calatoresc mai des si mult mai rentabil, beneficiez de ajutor daca am nevoie de informatii si am o viziune mai ampla in procesul de decizie.
Tara, orasul si oamenii pe care i-am cunoscut o sa ramana mereu in mintea si inima mea. Si nici nu se poate altfel. Bulgaria este o tara extrem de frumoasa, linistita, cu un peisaj extraordinar de care gazdele noastre sunt foarte mandre si pe care au vrut sa ni-l arate de cate ori au avut ocazia( zilele noastre libere nu au fost niciodata libere, umbland ”ba calare, ba pe jos” prin locuri in care natura te ingenunchia cu frumusetea ei).
Mi-am format aici o mare familie ce are ca membrii inca 2 cercetasi romani, 4 voluntare din Polonia, 2 din Lituania, 5 voluntari Spanioli si 2 cercetasi din aceeasi tara, 7 cercetasi francezi si un numar mare de voluntari sau cercetasi din Bulgaria sau din alte tari ce ne-au trecut pragul in aceste 2 luni.
Cand organizatia ta gazda e un grup de cercetasi aventurosi si neinfricati ”cel mai” apare cam in fata tuturor activitatilor din cadrul programului. Cele mai frumoase cu siguranta au fost hike-urile prin padure sau prin munti, cu serile cu jocuri si cantece la chitara, discutii si rasete.
Cele mai antrenante si palpitante momente au fost cele in care am sarit cu parapanta (da, am facut-o si pe asta…cu cateva zile inainte de a implini 20), in care am parcurs parcul de aventura din curtea centrului, cand am dormit pe un platou deschis la 700 de m pe stanca (sau mai palpitant a fost a doua zi dimineata la ora 5 cand a trebuit sa coboram peste 2000 de trepte sapate in piatra ca sa plecam de acolo?).
Cel mai ciudat a fost faptul ca la sfarsit nu mai vorbeam engleza, ci englezo-valenciano-polonezo-lituaniano-germano-bulgaro-francezo-romana si in special ca am ajuns sa consider o parte importanta din mine acel centru si toti prietenii pe care mi i-am facut acolo.
Ar fi absurd sa caut o definitie pe Google despre ce inseamna a fi voluntar si sa o pun aici. Nu mi se pare etic. Nu exista o definitie standard pentru sintagma: Ce inseamna a fi voluntar? Dupa 2 luni de zile petrecute intr-un mic orasel numit Shumen din Bulgaria, pot spune ca am inteles cu adevarat ce inseamna a fi voluntar. Si nu doar atat. Incepi sa constientizezi lucruri, realizezi cat de important este timpul, te maturizezi si intr-un final poti sa rasufli usurat si sa spui ca esti multumit de persoana ta si de tot ce ai realizat.
Am primit propunerea de a pleca in Bulgaria pentru 2 luni intr-un stagiu de voluntariat intr-un “place” ce nu promitea absolut nimic. La prima vedere, nimanui nu-i surade ideea de a locui intr-o baza militara abandonata undeva in mijlocul unui parc national, nu-i asa? Cu ce o sa ma ajute asta? Dar timpul mi-a dovedit ca a fost cea mai inspirata alegere pe care am putut sa o fac mergand acolo.
Membru al Organizatiei Nationale “ Cercetasii Romaniei” de ceva ani, am raspuns invitatiei de a ma alatura altor voluntari si cercetasi din Bulgaria, Spania, Polonia, Lituania, Franta si Germania in tentativa de a renova aceasta baza militara si de a o transforma in cel mai mare centru international Scout din Europa. Provocarile au fost pe masura, dar si rezultatele au fost exceptionale.
Facand doar un simplu paralelism cu “ before and after ”, satisfactia personala crestea cu fiecare zi ce trecea. De munca este si va fi in continuare, iar pentru a reusi ai nevoie de o supradoza de curaj si o vointa de fier. Am devenit legat de acel loc rupt de realitate, departe de orasul monoton si blocurile cenusii. Am dus o munca titanica impotriva caldurii, dar asta nu ne-a impiedicat sa ne traim experienta mai departe. Am avut tot felul de task-uri de dus la indeplinire:Am curatat locuri din interiorul centrului , am vopsit peretii cladirilor, am reparat lucruri (si nu erau chiar asa de putine),am pus umarul(si forta, binenteles) in a construi noi cladiri, am avut activitati impreuna cu alti cercetasi din Bulgaria si din alte tari etc. Am invatat ce inseamna munca in echipa si am experimentat cat de dificil este sa lucrezi atunci cand o simpla rotita nu functioneaza si acest lucru atenteaza la siguranta mecanismului. Am vizitat locuri noi, am facut lucruri pe care nu credeam ca o sa le fac vreodata, am trait o experienta minunata si am facut o promisiune pentru mine ca ma voi intoarce acolo intr-o buna zi sa continui munca pe care am inceput-o in ultima vara care tocmai a trecut.
Campionatul de baloane cu aer cald a fost o adevarata provocare pentru mine. Ziua era atat de lunga, iar noaptea atat de scurta. La ora 5 A.M. eram la sediul organizatiei. De la 6 la 12 si de la 7 la 10 desfasuram activitatile legate de zbor. In timpul liber organizam activitati de recreatie pentru piloti si membrii echipajelor lor. Erau atat de multe de facut, dar eforturile au meritat pe deplin!
Cea mai impresionanta experienta a fost excursia pe care am organizat-o la sfarsitul proiectului, intr-o saptamana libera. Cu chitarile in spate, cu sacii de dormit in bagaje, cu dorinta de aventura in buzunar, am pornit curajosi spre cel mai nordic punct al Europei. Pe langa locurile superbe pe care le-am vazut si oamenii caldurosi pe care i-am intalnit, simteam solidaritatea si entuziasmul cu care luam fiecare decizie ce urma sa schimbe cursul calatoriei. Eram un grup care a invatat de-a lungul proiectului sa gandeasca ca un tot unitar.
Pe scurt, am trait o experienta de neuitat!
A fost o bucurie de cele mai multe ori interactiunea cu copiii din cartierele orasului Donetsk, renumit pentru echipa sa de fotbal, Sahtior Donetsk, pentru resursele de carbune si fabricarea otelului. Unii dintre ei erau entuziasmati de prezenta noastra, mai ales pentru ca eram straini si vorbeam engleza. Cu ajutorul voluntarilor locali, ce traduceau regulile jocurilor sau interactiunea noastra cu copiii, dar si prin exersarea limbii ruse cu ei, am reusit sa le atragem atentia de la fotbal, pentru ceva timp, in cursul zilelor de joaca.
Proiectul nostru s-a numit „Europe is more than football” („Europa e mai mult decat fotbal”), de unde si reorientarea copiilor catre diferite sporturi si jocuri ale copilariei, pe care si noi ni le-am adus aminte cu drag. Fotbalul in cele din urma, avand o popularitate mare, mai ales in timpul campionatului european, Euro 2012, ne-a facut si pe noi sa petrecem cateva ore bune pe terenurile de asfalt sau din pamant si iarba ale copiilor, fiind cuceriti de entuziasmul lor de a forma o echipa separata, a voluntarilor.
M-am bucurat mult, de asemenea, de faptul ca printre atributiile noastre a fost si cea de filmare si editare a mai multor materiale video. Printre cei care si-au adus atat o contributie creativa, cat si una tehnica, m-am numarat si eu. De altfel, puteti urmari cateva din aceste clipuri aici si aici.
In Polonia am lucrat intr-o gradinita. Si cu toate ca nu vorbeam limba si universul din jurul zilelor mele se invartea de multe ori in tacere prelungita, am invatat ca atunci cand esti inconjurat de copii, e usor sa treci peste bariera lingvistica. Pentru ca ei te invata lucruri chiar mai importante decat limba in sine, te invata iscusinta de a relationa cu alte persoane la modul cel mai onest uman. Si iti ofera multa dragoste neconditionata, iara eu m-am scufundat pe deplin in zambetele lor calde in zilele geroase ale Poloniei.
Ce-a mai insemnat Polonia pentru mine?
Locul in care am invatat sa imi inving demonii singuratatii si ai dorului de casa, am invatat ca adaptabilitatea la o noua societate si cultura tine de disponibiltate mai mult decat de orice altceva, am invatat ca e in regula sa simti lucrurile intens si ca oamenii te pot suprinde in orice moment.
EVS-ul m-a purtat prin locuri frumoase, unde am dat de oameni si mai frumosi si mi-a deschis calea catre descoperirea celor mai ascunse maruntisuri ale unei culturi.
Pentru tot ceea ce a fost si ce nu a fost EVS-ul pentru mine, nu as regreta nicicand aceasta experienta si as sari in apararea ei intotdeauna, drept recomandare aproape obligatorie pentru toti cei ce vor sa-si descopere, la modul real,
Cel mai interesant aspect al stagiului meu? Palmela este un orasel mic aflat la 40 de km de Lisabona si 10 km de ocean. In acest orasel exista o cetate care are o priveliste dubios de frumoasa atat catre ocean cat si inspre partea opusa. Sub castel exista si un mic parc, iar cele mai frumoase momente pe care le-am petrecut in acele doua luni au fost in acel parc, impreuna cu un grup de tineri bastinasi carora le placea la nebunie sa cante la instrumente muzicale « tribale » si sa se relaxeze. Ziua sau noaptea, acolo sau in alta parte, oamenii erau interesanti si faceau lucruri interesante.Merita sa petreci macar doua luni acolo!
Plecarea mea in acest stagiu a fost brusca. Am gasit un anunt despre acest proiect, am aplicat si am fost acceptat. Nu stiam exact ce ma va astepta acolo insa eram hotarat sa schimb mediul in care traiam si stilul de viata pe care il aveam. Abia cand am ajuns in Polonia am inceput sa realizez ca aceasta hotarare avea sa imi deschida poarta spre o experienta inedita.
Am fost 7 luni de zile Wujek Janek (unchiul Ionel), sau in alti termeni entertainerul, maratonistul, desenatorul si decoratorul gradinitei, uneori cantaretul sau profesorul de engleza, de putine ori actorul sau dansatorul si un om de baza in servirea meselor pentru copii. Aaaa, era sa uit! Sa fac precizarea ca in primele doua luni cred ca am parut putin ciudat pentru copii. Si asta din cauza ca nu reuseam sa comunicam verbal unii cu altii. Presupun ca a fost un soc pentru micuti faptul ca eu nu stiam poloneza. Dupa o vreme au inteles ca exista oameni pe aceasta planeta care vorbesc si alta limba.
Dar stagiul meu de voluntar international nu a insemnat doar gradinita publica nr. 18. Cand vorbesc despre aceasta experienta din viata mea inevitabil trebuie sa amintesc de prietenii pe care mi i-am facut acolo si de oamenii pe care i-am cunoscut in general, fie ei din Szczecin, Polonia, Europa sau restul lumii. Sunt fericit ca am avut oportunitatea sa cunosc oameni din Venezuela pana in China si India. De asemenea, EVS inseamna diversitate – culturala, muzicala, culinara, etc. – diversitate din care se invata, se intelege, se cunoaste si se accepta.
Totodata, pentru mine EVS-ul a insemnat o oportunitate de a descoperi si de a ma descoperi. Sunt de acord ca atunci cand esti pus la limita zonei de confort incepi sa vezi altfel lucrurile si cred ca pentru mine simplul fapt de a trai pentru o perioada mai lunga de timp in strainatate m-a adus la aceasta limita pe care nu pot decat sa o interpretez ca fiind benefica.
Rolul nostru este de a asigura vizibilitatea organizatiei folosind diferite mijloace de comunicare si promovare, precum website-ul organizatiei, retelele de comunicare sociala (Facebook si Twitter), newsletter-ul care apare o data la doua saptamani etc. Pe langa partea virtuala, suntem responsabile si cu editarea unei reviste (Tube) care apare de patru ori pe ani, redactarea unor articole pentru anuar, pregatirea si distribuirea materialelor promotionale.
Cam asta ar fi pe scurt “descrierea postului”. Insa, pe langa aceste sarcini permanente, ajutam si la organizarea diferitelor proiecte internationale (training-uri, schimburi de tineret, etc) pe care organizatie le ofera. Si acesta este momentul cand iesim din birou si dintr-un motiv sau altul ajungem legati la ochi pe o pajiste, incercand sa gasim biletele cu diferite mesaje pe ele.
Poate cel mai antrenant, interesant, haios si ciudat in acelasi timp moment al stagiului meu EVS este workshop-ul de circ, care a fost organizat in cadrul training-ului de la inceput. Am sarit coarda, am balansat o farfurie pe un bat si cand credeam ca totul e amuzant si frumos am aflat ca vom merge pe o minge cat jumatate din mine (ce-i drept, nu sunt foarte inalta), apoi vom merge pe sfoara, vom calca in cioburi si pe cuie. Nu a fost un sentiment prea placut, dar faptul ca am iesit din zona mea de confort si am incercat ceva ce poate nu as fi incercat singura mi-a dat curajul sa fac mult mai multe lucruri pe care inainte nici nu m-as fi gandit sa le incerc.
Momentul cel mai haios este momentul intalnirii cu copiii. Asa sa va imaginati ca imi tresalta inima de bucurie cand ii vad alergand spre mine si sarindu-mi in brate! Abia atunci sunt intr-adevar ‘cineva’. Ma imaginez uneori intr-un meci de rugbi in care eu sunt singura in echipa cu mingea la mine, iar toti ceilalti sunt pe mine.
In cadrul Programului Tineret in Actiune participam si organizam foarte multe schimburi de tineri dar si seminarii, workshopuri, traininguri pe diferite teme: cum sa organizezi un schimb de tineri sau o tabara pentru copii sau adolescenti, elemente de pedagogie si educatie non-formala etc.
Dupa on-arrival-training pe care l-am avut in noiembrie mi-am dat seama ca fac parte dintr-un proiect mare si intensiv. Fiind o persoana activa este locul poltrivi pentru mine, cu multe oportunitati de a cunoaste oameni noi dar mai ales oportunitati de invatare si dezvoltare persoana.
Cred ca decizia de a veni aici printr-un program EVS a fost cea mai buna decizie de pana acum. Desi sunt momente grele (cand te simti singura, ti-e dor de mancarea mamei, sau de prieteni adevarati) am reusit sa invat enorm de mult. De exemplu pot spune ca am facut mari progrese la limba germana, apoi am devenit mai indemanatica, mai descurcareata. Noua cultura si oamenii noi pe care i-am cunoscut m-au facut si mai open-minded, mai deschisa spre nou.
Cred ca cel mai interesant proiect pe parcursul anului va fi acesta: http://www.geschichtswerkstatt-europa.org/project-details/items/krasne.html
EVS este o oportunitate unica sa descoperi o alta perspectiva de viata, de life-syle decat cea din Romania. Cred ca este o sansa pentru tinerii romani si mai cred ca daca nu ai curajul sa o fructifici cand esti tanar (probabil) nu vei face niciodata!
In ceea ce ma priveste, acest stagiu se dovedeste a fi o experienta unica de a invata cum sa faci fata provocarilor ce decurg din munca intr-un mediu multi-national. Este un alt fel de educatie, inveti sa nu vezi neamtul ori coreanul de langa tine, ci omul, colegul tau si, mai apoi, prietenul tau. In plus, este o ocazie imensa de a-ti contura abilitatile conversationale, nemaimentionand cat de usor iti este de a invata sau perfectiona limbile straine, avand mereu langa tine de la francezi si italieni până la nigerieni a caror limba materna este engleza. Per total este o experienta unica pe care o recomand tuturor celor care au sansa de a fi un voluntar EVS.
Pentru mine, cel mai important lucru a fost ca nicio clipa nu m-am simtit „straina” aici. Nu m-am simtit ca est-europeanul care vine in Franta si fata de care toti au setul lor de prejudecati. Nu am fost etichetata dupa nationalitate, iar asta m-a ajutat sa ma simt ca acasa, acasa in Europa.
Munca voluntarului se desfasoara, in principal, in jurul grupurilor de scolari care viziteaza centrul si consta in prezentarea regurilor casei (curatienie, orar mese etc) si asigurarea ca acestea sunt respectate, serviciul de bucatarie, coordonarea workshop-urilor pe diverse teme istorice si culturale, prezentarea istoriei cimitirului si a salii de expozitii si relatarea istoriilor individuale. De asemenea, voluntarul implineste activitati zilnice ca si mersul la posta si la banca sau ajutatul la cumparaturi.
Personal, imi place ceea ce fac. Mi se potriveste foarte bine, deoarece ador istoria si munca cu adolescentii. In plus, imi place sa vorbesc in fata grupurilor. La centru nu are loc plictiseala si trebuie sa inveti sa te descurci in orice situatie. Trebuie sa fi pregatit, uneori, sa fii la dispozitie si 12 ore pe zi si in weekend. Personalul se imparte in cei care se ocupa de menaj si masa si cei de la “birou”. Seful este exigent, dar deschis si foarte glumet.
Limba de vorbire in centru este franceza, insa grupurile sunt in proportie de 90% din Germania. Asa ca este mai important sa stii germana decat franceza. Mai ales ca stagiul acopera cursuri de franceza saptamanale. Satul Niederbronn se afla pe o colina si este splendid. Cu trenul se poate ajunge intr-o ora la Strasbourg pentru weekend-urile libere in care vrei sa petreci sau sa faci cumparaturi.
Cel mai antrenant este sa indeplinesti toate activitatile propuse. Cand ajungi sa termini ceva, automat apare o cerinta noua. Pranzul poate fi un moment foarte haios cand ia parte si seful. Cel mai interesant este lucrul cu destinele individuale ale unora din soldatii ingropatii aici, cu documentele din perioada razboiului si postbelice recuperate de la familiile interesate de promovarea idei de pace. Probabil cel mai ciudat fapt este ca trebuie sa locuiesti vis-a-vis de cimitir.
Cel mai placut, si interesant, si antrenant, si haios, si ciudat aspect al EVS-usului meu sunt eu. Suna egocentric, si, poate si e, dar pentru mine, EVS inseamna o extraordinara ocazie de a petrece timp cu tine si de a te cunoaste. “Dezradacinat” putin, departe de toate lucrurile ce iti sunt familiare si care iti asigura confortul psihic (de la limba, la mancare, la oameni, si, bineinteles, prieteni si familie), totodata departe de toate preconceptiile si obiceiurile specifice culturii din care faci parte, eliberat in parte de presiunea sociala (nicio tanti Marioara-nici macar mentala, care sa traga cu ochiul de dupa perdele), inconjurat de oameni dragi, din culturi atat de diferite, unii chiar prieteni, dar, in acelasi timp, oameni care nu o sa inteleaga niciodata un banc cu ardeleni…te descoperi mai gol si mai adevarat. Si, ceea ce poti descoperi, poate fi placut, sau interesant, sau antrenant, sau haios, sau ciudat si lista poate continua… dar, in fond, nici nu conteaza atributele; conteaza doar ca ai parte de o cunoastere care, altfel, nu ti-ar fi posibila.
Turcia e locul unde mi-a ramas un coltisor din suflet acum 4 ani, cand am ajuns acolo prima oara – tot pentru un proiect european. De atunci am revenit in repetate randuri, coordonand diverse initiative internationale in sfera drepturilor omului, educatiei non formale si promovarii valorilor europene. E<
