Poveşti de voluntariat şi sfaturi utile pentru viitori voluntari ESC cu Alexandra Alexa
Salut! Dacă ești interesat să participi într-un proiect ESC, atunci testimonialul meu te-ar putea ajuta să îți găsești mai ușor direcția. Sper că sfaturile de mai jos o să îți fie de folos în aventura care te așteaptă!
Acum un an jumătate, mai precis în iulie 2019, ajungeam în Bydgoszcz, Polonia, pentru un proiect ESC. Urma să îmi petrec următorul an acolo, așa că îmi puneam toate speranțele în noul început. Am fost voluntară în fundația Wiatrak, mai precis în departamentul de educație. Am avut sarcini diverse, de la muncă administrativă de birou, la contactul cu clienții (telefonic sau în birou), la asistarea în taberele pentru copii, organizarea de evenimente.
După câteva luni de la încheierea proiectului, pot spune că a fost o experiență de învățare nemaipomenită. Totuși, există anumite aspecte pe care e bine să le cunoști înainte de a participa într-un astfel de proiect.
PRE-DEPARTURE:
- Asigură-te că proiectul ales de tine coincide abilităților/aspirațiilor/valorilor tale. În acest sens, mi-a fost destul de ușor să aleg proiectul. Absolventă de Litere și a unui modul pedagogic, munca într-un departament de educație mi s-a părut potrivită pentru a aplica ce am învățat și pentru a descoperi lucruri noi. Nu alege proiectul doar pentru țară/oraș, ci în funcție de natura sa. Care sunt obiectivele proiectului? Care sunt metodele de lucru? Mi se potrivește personalității mele? E un proiect care m-ar ajuta să evoluez? – sunt întrebări-cheie în identificarea proiectului potrivit pentru tine.
- Fă un mic research despre organizația-gazdă. Este un pas foarte important, pe care eu însă l-am omis. E bine să iei legătura cu foști voluntari care au activat în organizația respectivă. Cu siguranță, părerile pot fi împărțite. Aici trebuie să intervină o doză de obiectivism, care apare de obicei după ce proiectul s-a încheiat de luni bune. Pe scurt, contactează voluntari și cere-le feedback. Au coincis activitățile cu cele menționate în call-ul pentru proiect? Coordonatorii au putut gestiona situații diverse? Condițiile de cazare au fost satisfăcătoare? Care e atitudinea generală a foștilor voluntari privind organizația/proiectul lor? Repet, aceste păreri sunt utile, dar e necesară o doză de obiectivism. Când am ajuns în Polonia, am întâlnit-o pe Cosmina, care era pe cale să își încheie proiectul. Am întrebat-o „Cum a fost experiența pentru tine?”, iar ea a răspuns: „Nu pot să îți spun că a fost o experiență bună sau una mai puțin bună, pentru că depinde de tine, de modul tău de a privi lucrurile, de proiect”. Atunci am căzut puțin pe gânduri. Mă gândeam – „Hmmm..o fi de rău, oare?”. Un an jumătate mai târziu, am ajuns la aceeași părere. Filtrele personale pot crea păreri false. Din experiența mea însă, toți foștii voluntari ajung să dea un feedback imparțial, care să sprijine viitori voluntari. Așa că, research!
- NU îți crea așteptări. „Daaaa, o să fie super, o să vin cu un nivel de C1 la polonă, o sa fie la fel de fain ca în prima experiență Erasmus” – așa gândeam înainte să ajung în Polonia pentru proiectul meu ESC. Am învățat că orice proces are nevoie de timp, efort, dăruire – ceea ce visam eu – să stăpânesc polona la nivel de C1 – era aproape imposibil (chiar dacă locuisem anterior 5 luni în Cracovia și participasem la cursuri de polonă în Cluj-Napoca și Cracovia). Tocmai așteptările pe care mi le creasem m-au făcut să am (falsa) impresie că nu progresez. Nu mă vedeam crescând. Atunci mentorul meu a intervenit spunând că „nu realizezi progresul, pentru că ești în plin proces. Ai puțină răbdare și privește situația retrospectiv peste câteva luni”. Ah, ce dreptate a avut! Așa mândră am fost când la finalul proiectului vorbeam în polonă la bancă. Deci, concluzia: Nu fiți prea duri cu voi înșivă, e nevoie de timp și implicare pentru a înflori.
DURING PROJECT
- NU renunța! Voluntarii long-term au cel puțin o dată un moment de „gata, renunț, ma întorc acasă”. Personal, să fi avut vreo 3 momente în care mi-am propus să închei proiectul. Acum, sunt fericită că nu am făcut-o. De ce? Pentru că sunt mai puternică, mai pregătită să înfrunt diverse situații. Sunt mai încrezătoare și nu mai plec urechea la judecățile oamenilor. Dacă am o pasiune, o cultiv, fără să mă gândesc cum ar fi percepută de „public”. Dacă dau peste un impas, mă încurajez singură, spunându-mi „ai trecut tu și prin altele, poți să faci orice acum”. Iar atitudinea aceasta de „pot muta munții din loc” am dobândit-o în urma proiectului.
Da, o să fie și momente grele, cu siguranță, ca în orice an normal din viața ta. O să ți se pară că îți pierzi vremea poate sau că ai putea să faci ceva mai bun în timpul acela. Crede-mă, nu e deloc pierdere de vreme. Dimpotrivă, ai ocazia să înveți într-un an cât alții în cinci. Ești privilegiat în acest sens.
Așa că, atunci când treci prin perioade mai dificile, respiră, ai răbdare, fă o listă cu toate aspectele pozitive și privește puțin în urmă. Gândește-te pentru ce ești recunoscător/recunscătoare. Fie că e o persoană, o călătorie, un loc, un sentiment nou descoperit în proiect – e motivul de care ai nevoie pentru a rămâne.
AFTER PROJECT:
- Introspecția! Acum e timpul pentru o privire introspectivă. Gândește-te la tot ce ai realizat în timpul proiectului tău, cum ai putea să îți valorifici cunoștințele dobândite? Cultivă relațiile, rămâi activ, dă mai departe. Împărtășește experiența ta și susține-i pe cei doritori să participe în astfel de proiecte. Fii „veteranul” care îi inițiază pe viitorii voluntari.
În ultimul rând, fii recunoscător. Bucură-te de șansa pe care ai avut-o, de ceea ce ți-a oferit Erasmus, de saltul pe care l-ai făcut. Lasă-i și pe alții să îți vadă recunoștința și strălucirea, vă asigur, sunt molipsitoare.
Cu drag,
Alexandra, forever an Erasmus+ lover
