Delia Varga s-a născut în Zalău, într-o familie cu 9 copii, dar la 5 ani s-a mutat în Sântă Maria, tot în județul Sălaj. Aici și-a întemeiat propria familie, la 17 ani, când s-a căsătorit și a născut primul copil. Acum are 28 de ani și 5 copii (cel mai mic are trei ani). Ea se ocupă de gospodărie, iar soțul e zilier. Au ce le trebuie ca să le asigure copiilor haine, mâncare, dulciuri, dar este conștientă că s-ar putea mai bine.
În clasa a 7-a, Delia a avut un accident care a ținut-o la pat o vreme. Nu foarte mult, dar suficient cât să nu își mai dorească să meargă la școală. I-a plăcut matematica și se bucură și acum că a învățat să socotească, pentru că de asta ai nevoie, indiferent cine ești și ce faci. Pentru ce are ea nevoie se descurcă, dar pe copii deja nu-i mai știe ajuta la teme. Însă ține mult ca ei să facă școală: „La noi în comună, dacă nu mergi nici la școală, nu ai niciun viitor. Dacă eu n-am putut să mă duc mai departe, nici n-au fost condițiile de acum, am zis că măcar ei să meargă. Și poate vom avea posibilitatea să-i trimitem și mai departe la școală. Că fără școală nu poți să faci nimic”.
Este încântată că nu trebuie să stea cu gura pe ei – copiii se trezesc singuri dimineața să meargă la școală, și că două dintre fete au deja vise pentru viitor – una vrea să se facă balerină, iar cealaltă își dorește să joace baschet.
Și în mintea ei a încolțit un colț de vis: „Peste șapte-opt ani aș putea și eu să merg din nou la școală. Că dacă aș avea mai multă carte, poate aș putea să mă angajez undeva. M-au chemat să merg vânzătoare într-un sat vecin și la Zalău. De exemplu sora mea lucră de patru ani în Zalău, la croitorie. Și m-a chemat și pe mine de trei-patru ori… Mi-ar plăcea să am și eu unde să mă duc la muncă, să nu stau așa toată ziua. Că urmăresc și vara oamenii care cum merg la lucru și îi întreb dacă nu au nevoie de ajutor. Și când am fost gravidă mergeam la ciupercărie și ziua și noaptea, numai să nu stau. Dar, după ce am născut, am stat acasă”.