În comunitatea de romi de la Sântă Maria, județul Sălaj, există o educatoare after school voluntară. Este vorba despre Barbara Fărcaș care, la rugămintea învățătoarei Marta Petrean, face teme cu copiii după școală. La schimb, învățătoarea o ajută cu ce poate – bani, haine, mâncare. „Merită laude doamna învățătoare, că mai rar așa cadru didactic, să-și plătească pe cineva să ajute la teme. E ceva de apreciat”, spune Barbara.
Are 57 de ani și este respectată în comunitate, pentru că a absolvit opt clase și se pricepe la o mulțime de lucruri. I-a plăcut să învețe – a fost premiantă și a participat la olimpiadele de franceză, istoria și română. Se vedea doctoriță, însă visul ei s-a terminat brusc la finalul gimnaziului. „Am terminat cu rezultate bune clasa a opta, iar profesorii mi-au spus că-mi trimit dosarul la oraș, la Liceul de Chimie. Aș fi primit bursă, dar trebuia să plătesc internat și părinții mei, săraci fiind, nu și-au permis”, povestește ea. Mama Barbarei nu a făcut școală deloc, iar tatăl, care avea șapte clase, a fost jandarm la Sâncraiu, o perioadă, după care a lucrat ca simplu muncitor.
Însă chiar și dacă nu a putut să-și continue studiile, Barbara nu s-a oprit din învățat. „Dacă cineva își pune toată inima să învețe, dacă îl interesează, dacă voiește, dacă se străduiește, și mai ales dacă și cadrele didactice de la școală își dau toată silința și își pun inima, atunci se poate. Chiar dacă părinții nu pricep nu știu cât, se poate”.
Viața a venit peste ea – s-a căsătorit de tânără, a făcut copii. S-a văzut nevoită să lucreze cu ziua, pentru a putea face bai cu care să-și întrețină familia. A lucrat și în Italia, unde a îngrijit persoane vârstnice, dar indiferent unde a ajuns, și-a provocat mintea să învețe lucruri noi. Într-o perioadă a lucrat pentru părinții unei directoare de școală și s-a bucurat mult când a dat peste o bibliotecă plină de cărți. Nu i-a fost greu să învețe limba italiană, și, săritoare fiind, a ajuns curând să le facă injecții mai multor vârstnici care aveau nevoie de injecții în micuța localitate din Calabria în care locuia.
Iar faptul că, deși nu s-a făcut doctoriță, a ajuns să fie privită ca atare, a făcut-o să realizeze că nu trebuie niciodată să renunți la visul pe care îl ai. Pentru că, dacă ești suficient de perseverent și muncitor, până la urmă ajungi cumva să îl trăiești.