VOLUNTARI STRAINI IN CVCN
Am decis să fac voluntariat internațional după ce am absolvit facultatea, ca să îmi pot dezvolta competențele personale.
Am fost voluntar în proiectul „Land Of Games” din septembrie 2017 până în iunie 2018. În proiectul meu am fost alături de alți 5 voluntari din diferite țări (Germania, Portugalia, Spania și Polonia). Principala noastră misiune a fost să mergem la 3 școli din 3 sate diferite din jurul orașului Cluj. Am încercat să învățăm copiii câteva valori precum toleranța sau generozitatea, folosind metode de educație non-formală, respectiv am atins subiecte precum identitatea personală, reciclarea sau discriminarea.
De asemenea, am făcut animație într-un centru pentru persoanele cu sindrom Down și la un alt centru care găzduiește copii cu dificultăți socio-economice.
O altă responsabilitate a fost în cursul unei săptămâni de promovare a voluntariatului, un proiect de sensibilizare a voluntarilor. Eu personal am făcut un joc mare prin orașul Cluj pentru a arăta diferitele valori pe care un voluntar ar trebui să le aibă.
Mi-a plăcut foarte mult să merg la școli și să trec atât de multe momente bune cu copiii. Chiar dacă am avut dificultăți de a vorbi limba română, am creat o legătură cu ei și am reușit să trecem peste bariera lingvistică. Cred că pentru mine toate aceste momente din școli vor fi cele mai bune amintiri.
Anul acesta a fost uimitor și foarte special pentru mine. Am ieșit din ceea ce era obișnuit, m-am dus într-o țară în care nu știam pe nimeni, nu știam nici cultura. Acum am prieteni foarte buni si am atatea amintiri in Romania.
Am terminat liceul anul trecut, dar nu am vrut sa merg la universitate imediat pentru ca am simtit ca este mult mai mult de facut si de descoperit inainte. Intotdeauna am vrut sa traiesc in strainatate pentru o anumita perioada de timp, dar in acelasi timp, am vrut sa fac ceva util. Acesta este unul dintre motivele pentru care am ales sa fac un EVS. Am vrut sa invat sa fiu mai independenta si sa castig mai multa incredere in mine.
Principala mea sarcina pe parcursul acestor luni a fost de a face educatie non-formala in scolile primare din zonele rurale din jurul orasului Cluj. Asta inseamna ca prin jocuri si activitati distractive am invatat copiii despre lucruri precum toleranta, identitate sau diferite culturi. A fost foarte distractiv si copiii au fost uimitori. In afara de aceasta, am lucrat o data pe saptamana intr-un centru pentru adulti cu sindromul Down si intr-un alt centru pentru copii si tineri care se confrunta cu probleme socio-economice, care a fost, de asemenea, o parte frumoasa si imbogatita a experientei mele.
Anul acesta pentru mine a fost una dintre cele mai bune experiente pe care le-am facut vreodata. Am vazut atat de multe lucruri si am calatorit foarte mult, am intalnit atat de multi oameni buni, care au devenit foarte apropiati, am cunoscut multe culturi noi, dar mai ales am invatat si am descoperit atat de multe lucruri despre mine. Anul acesta mi-a dezvaluit ce conteaza cu adevarat pentru mine si ce vreau sa fiu si unde vreau sa fiu un impact.
Dupa o cercetare rapida pe internet, am gasit acest proiect uimitor: “Land of Games” unde am avut de facut animatie clinica (principala activitate care m-a facut sa aleg acest proiect) si cluburi interculturale in scolile primare din Cluj-Napoca.
Dupa prima luna a aparut o veste proasta: animatia clinica a fost anulata de spital dupa unele probleme interne. Aceasta situatie a fost foarte dificila pentru mine, pentru ca acesta a fost motivul principal pentru a veni in Romania. Nu a fost usor sa ne confruntam cu asta, dar viata este facuta din situatii ca acestea si trebuie doar sa o acceptam.
Cluburile interculturale din scoli vor fi ceva pe care il voi lua cu mine pentru tot restul vietii. Am avut ocazia sa le arat copiilor lumea in afara satelor lor, sa ii invat limbile si cultura noastra, sa ii invat cum sa devina oameni mai buni si sa schimb lumea. Aceasta intreaga experienta a fost atat de buna incat este greu de explicat prin cuvinte.
La un anumit moment in timpul proiectului am decis ca nu voi ramane pana la sfarsit, deoarece dupa terminarea cluburilor activitatile nu mai erau provocatoare si interesante.
Cand ma gandesc la decizia mea de a pleca mai devreme, nu regret. Am petrecut zece luni uimitoare in Romania. In aceasta perioada am descoperit multe despre mine si am crescut ca persoana si ca profesionist. Tara este frumoasa si este un loc cu care ma voi intoarce cu siguranta.
Anul trecut, in septembrie 2017, am venit la Cluj si am inceput calatoria Serviciului European de Voluntariat. Am vrut sa vad o alta cultura, sa stiu cum traiesc si se exprima oamenii dintr-o alta tara. Vroiam sa ma explorez, vazandu-ma in situatii diferite in care nu am mai fost in trecut. Am fost 6 voluntari din diferite tari din Europa. In octombrie anul trecut am inceput sa lucram in scoli din Cluj, facilitand activitati cu copii, inclusiv teatru, muzica, jocuri si invatare non-formala. Copiii cu care lucram erau minunati, dar foarte duri. Ne-am luptat din cand in cand, gestionand nivelul energetic si comportamentul. Dar, odata ce i-am cunoscut mai bine, mi-am deschis inima si am inceput sa fiu pasionata sa-i vizitez saptamanal.
In primele saptamani am fost coplesita de cultura romana. Multe lucruri pe care nu le-am mai vazut pana acum. Diferente in traditii, obiceiuri, expresii, comportament, comunicare si mod de viata. Am fost foarte curioasa sa aflu cum oamenii isi creeaza si isi proiecteaza viata, asa ca am calatorit si mi-am explorat mediul inconjurator. In drumul meu am intalnit atat de multi oameni frumosi, primitori si cu o inima mare. M-am plimbat in jurul tarii si am fost surprinsa de cat de mult am invatat despre comunitate pe parcursul acestei experiente. Oamenii mi-au spus povesti despre istorie si despre miturile vechi, despre ceea ce cred si despre cum vad viata de pe planeta noastra.
In general am mai multa toleranta fata de lucrurile din EVS. Mi-am schimbat modul de gandire, acceptand totul si toata lumea din jurul meu. Am observat ca noi toti avem propriul nostru mod de a vedea lumea si ca doar tu te poti intelege. M-am oprit sa incerc sa inteleg oameni si sa accept doar modul in care au ales sa-si traiasca viata. Mi-a adus pace.
Anul acesta mi-a deschis ochii spre lucruri pe care nu le-am mai experimentat pana acum. Am castigat incredere in mine si in oameni.
Mi-a placut cu adevarat sa lucrez in scoli, copiii au fost uimitori si a fost atat de trist sa-mi iau ramas bun de la ei! De fiecare data cand ne-am dus, ne-au primit cu zambete si imbratisari si au facut sa imi straluceasca ziua. De asemenea, a fost incredibil de vazut evolutia lor pe parcursul anului si cum si-au amintit toate activitatile pe care le-am facut cu ei. Lucrul in celelalte doua organizatii a fost, de asemenea, destul de interesant, imi va fi atat de dor de imbratisarile beneficiarilor din Centrul Educational Raluca.
In timpul sederii mele aici in Romania am cunoscut o noua cultura, am reusit sa traiesc intr-un mediu multicultural, sa intalnesc oameni din diferite tari si sa calatoresc foarte mult. Mi-am facut multi prieteni pe drum si am amintiri foarte bune pe care le voi tine mereu in minte. Chiar daca in aceste luni nu totul a fost perfect, acest lucru m-a ajutat sa invat lucruri noi despre mine si despre altii, ceea ce acum valorific foarte mult. Acum ca am terminat, imi dau seama de impactul real al EVS si cum este o experienta care schimba viata pe atat de multe niveluri diferite. Imi vei lipsi, Cluj, dar iti promit ca ma voi intoarce!
Ma numesc Antoni si tocmai am terminat un proiect prin Serviciul European de Voluntariat in Romania! Din septembrie 2017 pana in august 2018, m-am oferit voluntar in scoli rurale din satele din jurul Clujului si din diferite ONG-uri din oras.
In scoli, impreuna cu echipa mea, am desfasurat o serie de activitati in care copiii puteau invata, prin metode non-formale, despre idei abstracte, cum ar fi toleranta, diferentele interculturale si protectia mediului. Scopul nostru a fost acela de a creste gradul de constientizare a copiilor asupra acestor subiecte, deoarece acestea nu sunt acoperite in mod obisnuit de sistemul educational si le aprind interesul fata de lumea care ii inconjoara.
Dincolo de asta, am lucrat si in trei centre sociale diferite pentru copii si adolescenti din medii defavorizate, unde am predat limba engleza, am jucat jocuri, am organizat ateliere de teatru si am coordonat alte activitati recreative.
Lucrul in scoli si aceste ONG-uri mi-a oferit o experienta valoroasa in lucrul cu copiii cu risc sporit si mi-a dezvoltat rabdarea si creativitatea. Multumita anului trecut, am aflat ca vreau sa lucrez cu copii din familii defavorizate si sper ca voi dezvolta o cariera in aceasta directie!
A fi in Romania a fost o experienta minunata – am crescut foarte aproape de copiii cu care am lucrat, mi-am facut o multime de prieteni noi si am descoperit multe pasiuni noi. Nu am asteptat cu nerabdare sa plec – dar asta e doar un semn ca timpul meu in Romania a fost bine petrecut 🙂
Cum am ajuns la Cluj? Dupa ce am terminat liceul anul trecut, unicul lucru de care eram sigura era ca vreau sa calatoresc, sa fac ceva util si sa traiesc experiente noi. Asa ca am decis sa iau o pauza de la studiile mele si sa plec in strainatate.
Din fericire am gasit proiectul acesta minunat si am avut ocazia in felul asta sa descopar Romania (o tara despre care nu stiam absolut nimic inainte) si sa fac parte din echipa Centrului pentru 4 luni. A fost una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea! Mi-a schimbat perspectiva , am invatat o gramada de lucruri noi, am dobandit experienta practica si mi-am facut prieteni minunati! Sunt extrem de recunoscatoare pentru ca am avut oportunitatea de a-mi petrece stagiul SEV aici, a fost pur si simplu incredibil!
Nu potentialul de a intalni oameni minunati sau promisiunea berilor ieftine m-au determinat sa vin in Romania…nu stiam nimic despre ele inainte de a sosi aici!:) A fost mai degraba proiectul, care mi-ar fi dat sansa sa-mi explorez proprile talente si sa-mi pun in practica o parte din ideile “traznite”. Cel putin asa vedeam eu lucrurile….si am avut dreptate!
In timpul petrecut la Cluj am fost implicata in organizarea a 13 evenimente publice, inclusiv primul mare eveniment de tip “yarn bombing” organizat in Romania si am avut sansa de a invata zeci de tineri romani cum sa tricoteze si sa croseteze. Un alt eveniment la a carui organizare am participat a fost un “targ de abilitati”, in care fiecare participant a avut sansa de a-si impartasi propriul talent cu altii sau de a invata ceva nou.
Insa viata alaturi de 5 oameni minunati din intreaga Europa m-a invatat chiar mai multe lucruri decat munca mea de voluntar, atat despre mine insami cat si despre noi ca si grup.
Multumesc tuturor pentru experienta!
Dupa cateva luni frumoase de EVS pot spune ca am o abilitate dezvoltata foarte bine: capacitatea de a conversa pe subiecte marunte:).
Ma numesc Joscha Wirtz, am 19 ani si sunt din Germania. Sunt voluntar in cadrul Serviciului European de Voluntariat (sau EVS) si lucrez impreuna cu Marlene Albrecht ca profesor asistent la Scoala Ioan Bob. Predam limba germana, educatie multiculturala si muzica/arta pentru 12 grupe, din clasele I-IV. Viata mea scolara nu e foarte departe tinand cont ca am terminat liceul in 2011si voi incepe sa studiez Biotehnologie la intoarcerea in Germania la finalul lui 2012.
Nu voi explica aici toate lucrurile care m-au determinat sa aleg Romania. Din punctul meu de vedere este o tara frumoasa, cu multe laturi si aspecte dar si o tara dinamica,agitata. Impresia mea e influentata si de oamenii minunati pe care i-am intalnit aici. Romania a fost alegerea perfecta pentru mine!
SEV a fost o experienta extraordinara pentru mine – perioada in care am trait si am “muncit” in Romania a fost una unica in viata mea si ma determina sa recomand cu incredere experienta de voluntariat oricui. Am intalnit un grup atat de divers de persoane din tari din intreaga lume, cu o istorie personala atat de variata si multe situatii ciudate si neasteptate. A fi parte dintr-o comunitate internationala a voluntarilor este o experienta incomparabila si simt ca pot sa duc inapoi atat de multe lucruri diferite, nu doar cunostinte si competente ci si prietenii sau situatii pe care nu le-as fi trait altfel. Si poate cel mai important dintre toate, sa ajung sa cunosc Romania si oamenii de aici a fost o adevarata placere si un privilegiu pentru mine!
Pot sa spun un mare multumesc voluntarilor-colegi din echipa mea, tuturor celor din CVCN dar si tuturor prietenilor pe care i-am castigat aici, in Romania!
Dar cea mai mare parte din experienta acumulata are legatura cu proiectul in sine. Imi place foarte mult sa lucrez cu copiii si invatandu-i pe ei simt ca si eu invat ceva zi de zi. Am venit la Cluj dupa ce am terminat liceul pentru a face ceva diferit inainte de a-mi continua studiile si a fost una dintre cele mai bune decizii luate vreodata. Desi sunt la jumatatea stagiului, experienta e deja minunata si recomand tuturor sa faca un an de voluntariat aici!
Clujul este un oras frumos, gasesti oameni diferiti si experimentez lucruri si activitati pe care inainte nu aveam timp sa le fac.Pentru mine, EVS a fost o experienta de viata in adevaratul sens al cuvantului!
Pe langa munca mea imi place sa comunic si sa experimentez lucruri noi – imi place interactiunea din grupul nostru, cei 6 oluntari ai proiectului care locuim impreuna, dar si sa comunic cu oamenii din Romania. Am invatat multe despre cultura romana petrecand Craciunul aici si intrand in contact cu diferiti oameni. Clujul e un oras grozav, plin de viata si cetateni activi, cu multe evenimente culturale. Daca vrei, poti sa iesi intr-un loc nou sau la un eveniment in fiecare seara.
Organizatia noastra Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca face o treaba foarte buna in trimiterea si gazduirea voluntarilor. Am parte de mult sprijin din partea lorcaldurasi sunt foarte deschisi si bine organizati.
Fac parte dintr-o echipa internationala, pe langa mine mai sunt implicati 3 persoane in acest proiect: un baiat din Scotia si doua fete din Franta si Olanda. Suntem impartiti in doua echipe si lucram in spital unde organizam activitati pentru copiii spitalizati pe o perioada mai lunga pentru a diminua putin efectele negative ale sederii lor acolo. Copiii au de obicei intre 3 si 7 ani dar avem uneori si adolescenti. Facem origami, desenam, ne jucam cu baloane, plastilina, face-painting si alte lucruri.
Ca sfat pentru viitorii voluntari EVS, si mai ales pentru cei care nu sunt siguri de alegerea lor: fiti curajosi, fiti deschisi spre nou, pregatiti-va pentru noi oportunitati in viata si acceptati-le. Visati lucruri mari si nu uitati ca cerul e limita!
La finalul stagiului, alegerea mi s-a parut inspirata: datorita programului am fost integrata intr-un mediu multicultural, mi-am dezvoltat noi abilitati si perspective, am ajutat comunitatea si mi-am facut multi prieteni. Pentru mine, sa fiu voluntar in Romania a fost provocator, incantator, distractiv, educativ si o experienta pe care o voi pretui pentru totdeauna.
Oamenii ma intreaba adesea: “Tu esti din Bulgaria! De ce ai ales Romania?” Eu le raspund cel mai adesea ca pentru mine nu conteaza tara. Am vrut sa fiu voluntar, a fost alegerea mea! Tara, munca, distractia, Centrul de Voluntariat, oamenii, ceilalti voluntari, cultura… acele lucruri sunt beneficii ale alegerii mele, pe care mi le voi aminti si le voi folosi in viitor!
“Iata ceva ce mi s-ar potrivi de minune”, mi-am spus, iar cateva luni mai tarziu eram deja in Romania, la Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca. Urma ceva nou pentru mine: poate cea mai importanta lectie a fost sa punem o idee in practica, organizand alaturi de alti voluntari straini Saptamana Nationala a Voluntariatului. Desigur, m-am bucurat la fel de mult cunoscand alti voluntari, cultura tarii, oamenii si peisajele.
Am cunoscut oameni noi, o tara noua, iar munca de voluntar mi-a dat sansa sa-mi depasesc anumite limite, ceea ce mi-a permis sa imi imbunatatesc abilitatile creative si sa castig experienta in diferite domenii.
In Cluj m-am putut exprima liber mai mult decat acasa, iar organizarea Saptamanii Nationale a Voluntariatului a fost o oportunitate unica de a face activitati pe care nu as fi putut sa le fac intr-un context diferit.
Lucrurile s-au potrivit de minune cand am gasit un stagiu la Cluj, din foarte multe motive: aveam deja multi prieteni in Romania, pe care mi i-am facut in timpul unor schimburi de tineri si in SUA, proiectul era pe patru luni, durata care ma interesa pe mine, si vroiam sa lucrez intr-un ONG. De asemenea, ma tenta foarte tare sa invat sa organizez evenimente.
Nu in ultimul rand, la Cluj urma sa fim un grup international de 8 persoane din 6 tari diferite, muncind si locuind impreuna, iar mie imi place munca in echipa. La asta mai adaug ca limba romana mi s-a parut frumoasa si ca nu mai vazusem munti inainte.
Provocarea a fost sa incep la Cluj viata de la zero, cu un buget restrans, sa fac lucrurile sa mearga intr-o tara straina, ca voluntar.
Chiar daca invatam tot timpul, cred ca este nevoie de energie si timp sa reflectam cu privire la ceea ce invatam, cum invatam si de ce invatam anumite lucruri.
In cazul meu, am facut ceva bun cu timpul meu, fiind orientat sa fac o mica schimbare in vietile celorlalti, care s-ar putea sa traiasca in conditii mai aspre decat mine. De aceea am luat decizia de a face parte din EVS.
Ai sansa sa te uiti inapoi si sa privesti lucrurile dintr-o alta perspectiva: poti sa descoperi ca ceea ce faceai nu iti place de fapt asa mult sau, din contra, ca e chiar ceea ce iti doresti.
Poti sa descoperi ca ai abilitati pe care nu credeai ca le ai. Dar pentru toate astea iti trebuie curaj. Cand esti in EVS esti ca intr-un balon, esti intr-o realitate noua, cu totul aparte. Iar cand stagiul se termina, balonul se sparge iar tu revii iar in lumea ta initiala. Si nu e usor. Dar a fi EVS inseamna sa deschizi ochii, iar eu ma bucur in fiecare zi ca am ales sa fiu.
Am incercat sa invat limba romana in patria mea – un obiectiv foarte greu de atins, fiindca cursuri de limba romana nu exista in Austria (pentru multi austrieci, Romania este o tara necunoscuta undeva in “estul indepartat”). In vara anului 2010 am aflat intimplator ca exista o organizatia la Cluj care cauta opt voluntari internationali pentru un proiect de patru luni. Am aplicat, si – ce noroc! – am fost acceptata.
Scopul nostru a fost organizarea Saptamanei Nationalei a Voluntariatului 2011, care a avut loc intre 9 si 15 Mai 2011. Munca aceasta mi-a dat posibilitatea sa fac cunostinta cu alte organizatii si asociatii din Cluj care lucreaza in domenile social, educational, ecologic si cultural. Am putut sa invat sa organizez evenimente, sa lucrez cu o echipa, sa fac prezentari in fata unui public numeros etc. Aceasta a fost experienta foarte interesanta si foarte pozitiva pentru mine.
Eu vreau sa traiesc in o lume unde exista o multitudine de culturi, de limbi; unde oamenii pot sa traiasca avand libertate de gandire, de opinie si de credinta.
Consider ca un serviciu de voluntariat in straintatatea este o mare oportunitate (nu numai pentru tineri) de cunoastere a unei alte tari, de a invata ce este toleranta, respectul si solidaritatea.
Pe termen lung, cred ca programul SEV o sa contribuie la o Europa “Unitata in Diversitate”.
In proiectul meu am putut sa fac cunostinta cu o parte mica din Romania. Ramane sa descopar si mai mult – trebuie sa revin.
Poate ceva legat de politica. Proiectul meu este “Our Children, Our Future” iar activitatile le desfasor in cadrul organizatiei Familia Regasita. Acolo avem de luni pana vineri clubul copiiilor impreuna cu Antonia.
Dupa aproape patru luni in Cluj chiar ma simt ca acasa si sunt sigur ca in septembrie va fi foarte greu sa plec. Va sfatuiesc sa participati si voi la un astfel de program, este unic.
Am fost in cautarea unui proiect de voluntariat cu copii in Romania inainte de a merge la universitate iar norocul mi-a suras si am gasit un loc in proiectului „Our childrend Our Future“.
Activitatile le desfasor in cadrul organizatie Asociatia Familia Regasita din Cluj, unde lucrez acum impreuna cu Laura ca voluntar. Descrierea proiectului m-a atins si dupa ce am auzit despre Cluj de la fostii voluntari am decis ca trebuie sa vin, iar acum este noua mea casa.
Eu lucrez in clubul copiilor, unde avem aproximativ 20 de copii zi de zi. Acestia vin sa isi faca temele, pentru a se juca si pentru a face activitati speciale cu noi. Imi place sa lucrez cu copiii si cu echipa noastra, imi pot imagina ca voi face asta si in viitor.
Serviciul European de Voluntariat este o mare oportunitate pentru a cunoaste subiecte noi, oameni noi, noi moduri de a trai, noi culturi si – desigur – noi limbi. Astept cu nerabdare si uramtoarele luni din proiect.
Proiecte ca acesta ne dau oportunitatea sa invatam mai multe despre alte culturi si tari si despre modul de viata al oamenilor.
Tema proiectului este foarte interesanta deoarece siguranta rutiera este foarte importanta in general, iar siguranta copiilor la fel, deoarece ei sunt viitorul nostru.
Tinand cont de numarul mare de accidente rutiere, este foarte important sa ii educam pe copii inca de la o vasta frageda iar acest proiect are o abordare excelenta.
Sa muncesti cu voluntari de peste tot este minunat. SEV iti permite sa intalnesti oameni grozavi, voluntari dar si oameni din organizatia gazda si din tara. Proiectul meu imi acorda oportunitatea sa invat de la celalalti, sa ma deschid si sa descoper un alt stil de viata.
Am ales Romania deoarece mi s-a parut mai interesant sa descopar o alta cultura, avand in vedere ca Romania este o tara prea putin cunoscuta printre portughezi.
Acum pot spune ca sunt foarte bucuros de alegerea facuta deoarece sunt foarte fericit cu activitatile mele de voluntar, de proiect, de echipa si de cadoul primit, adica foarte multi noi prieteni.
Proiectul in care eu am fost implicat s-a numit “Our children, our future”, iar treaba noastra a fost sa predam lectii de educatie rutiera in 14 scoli din zona rurala. Mi-a placut foarte mult ca la finalul fiecarei lectii copiii intelegeau importanta lucrurilor pe care le impartaseam cu ei in cadrul lectiilor. Nu voi uita zambetul lor.
In vara lui 2010 am avut o oportunitate extraordinara sa particip la un proiect SEV in cadrul Centrului de Voluntariat Cluj-Napoca. In timpul acestui proiect am lucrat impreuna cu alti 2 voluntari in proiectul “Our children, our future”, proiect care avea ca scop predarea de lectii de educatie rutiera catre copiii din 14 comunitati rurale din judetul Cluj.
In plus am avut ocazia sa ma implic si in alte activitati precum: teambuilding impreuna cu toti voluntarii in Hunedoara, organizarea unei colecte de carti dar si alte initiative. Din punctul meu de vedere, una dintre cele mai importante caracterisitci ale acestei experiente a fost dezvoltarea personala.
Am cunoscut foarte multi oameni fantastici de la care am putut sa invat noi atitudini, abilitati si noi cai de a vedea si descoperi alte culturi. Pe langa toate acestea am intrat in contact cu cultura romaneasca si am vizitat o mare parte din aceasta tara frumoasa. Le multumesc tutoror celor care ne-au sustinut si in special echipei CVCN.
Imi place foarte mult sa lucrez cu copiii si se intampla ca si parinti lor sa se implice in activitatile propuse de noi. Avem multe activitati, cum ar fi: teatru de papusi, Dr. Clown, origami, pictura sau desen.
Pentru Dr. Clown am creat un costum special, un tricou colorat pe care copii il plac. Cateodata cantam impreuna in engleza sau romaneste sau le citesc povesti dintr-o carte pe care o am mereu cu mine. Copiii apreciaza aceste activitati si se bucura de ele, in plus ei uita de problemele medicale pe care le au si timpul petrecut impreuna trece mai repede.
Imi place mult munca mea si datorita faptului ca am cunoscut oameni interesanti, locuiesc cu alti trei voluntari din Slovenia, Franta si Germania, ceea ce e nou pentru mine. Clujul este un oras foarte frumos, de-as putea sa nu mai plec.
M-am bucurat in fiecare moment ca am aplicat pentru acest stagiu – mi-a placut munca mea cu copiii, in cadrul proiectului “Bring Out the Child in You”, am invatat o sumedenie de lucruri, am calatorit mai mult decat niciodata, am mers la teatru, am iesit cu prietenii, am gatit, am citit sau am incercat diverse sporturi. Nu o sa credeti, dar am si muls o vaca, pentru ca experienta sa fie completa.
In cadrul proiectului “Bring Out the Child in You”, eu si colegii mei am petrecut 4 zile pe saptamana in spitalele de copii din Cluj, unde ne-am jucat cu copiii internati cu probleme medicale. Pictam impreuna, le spuneam povesti sau cantam. Sunt luni pe care nu le voi uita vreodata.
Am decis sa vin in Romania pentru acest proiect deoarece in Turcia am lucrat ca si fotograf pentru copii asa ca am avut foarta multa intereactiune cu ei. Din aceste activitati am vazut inocenta si frumuseatea interioara a copiilor.
In Cluj am mers la spital in fiecare zi si am incercat sa ii fac pe copii sa zambeasca, sa uite pentru moment ca se afla in spital. Am organizat impreuna cu ceilalti voluntari facepaiting, origami, teatru de papusi sau pictura.
Am incercat sa le spun chiar si povesti in romaneste, ba chiar sa ii invat putina engleza, insa elevii au devenit profesori.
Stagiul SEV a fost o experienta perfecta pentru mine, am vazut o lume minunata! Desigur, nu toate lucrurile au fost roz, insa viata insemna si alte culori decat roz. La final am putut spune ca din toate poti sa inveti cate ceva. Am avut suport si din partea minunatului meu mentor care a facut lucrurile sa fie mai usoare. Ea m-a ajutat sa ma simt in siguranta, mi-a transmis energie si datorita ei niciodata nu m-am simtit singur.
Romania este o a doua casa pentru mine, nu o sa uit niciodata aceasta perioada si cu siguranta o sa ma reintorc de multe ori sa imi vizitez prietenii si Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca.
Echipa CVCN este fantastica si la fel sunt si ceilalti voluntari, am facut foarte multe lucruri impreuna, am fost la munte, am fost intr-un sat frumos impreuna cu mentorul meu Ramona si cu ceilalti voluntari. Am cunoscut foarte multi oameni care mi-au devenit prieteni si cu care am calatorit foarte mult in timpul zilelor mele libere. Am invatat de asemenea sa gatesc cateva specialitati romanesti impreuna cu mentorii si profesoara de limba romana si nu de putine ori luam toti (voluntarii si echipa CVCN) cina impreuna in casa noastra.
Proiectul in care am fost implicata se numeste “Bring out the child in you!”, proiect care s-a desfasurat in patru sectii ale spitalului de copii din Cluj-Napoca. Eu si celailati voluntari mergeam acolo de 4 ori pe saptamana si facaem impreuna cu copiii activitati recreative. In acest proiect au fost implicati 4 voluntari din 4 tari, iar noi decideam impreuna ce fel de activitati sa facem cu copii. Proiectul ne-a oferit foarte multe posibilitati sa experimentam noi lucruri, la fel a facut si coordonatorul proiectului care ne-a oferit posibilitatea sa deprindem noi abilitati.
A fost foarte frumos cand mergeam in spital fara sa stim inca limba romana si toti oamenii de acolo erau interesati de noi deoarece eram straini iar noi le povesteam de multe ori despre tarile noastre. Intreaga experienta din Romania a fost una frumoasa, plina de minutatii ale naturii si de istorie iar oamenii sunt foarte primitori.
Aceasta a fost prima mea experienta intr-o tara straina si pot sa le recomand si altor voluntari sa mearga in Romania cu EVS, acesta fiind un lucru special care ne va ajuta sa construim un viitor mai bun, iar voluntarii au sansa sa se dezvolte. Multumesc tutoror celor din CVCN.
O multime de oameni s-au uitat la mine mai ciudat, insa eu nu regret alegerea facuta. Proiectul meu a fost “Invata de la TV (Tineri Voluntari)!”, iar sarcina mea a fost promovarea voluntariatului la nivel local, care in cuvinte simple inseamna sa ii convingi pe oameni sa devina voluntari.
Am organizat Saptamana Nationala a Voluntariatului 2010, saptamana in care am avut diferite tipuri de evenimente, cum ar fi o zi pentru copii, excursie cu varstnici, igienizarea unui paduri si asa mai departe.
De asemenea, am organizat “Biblioteca Vie” si am creat un blog despre noi insine unde ne scriam aventurile. Stiu ca suna ciudat, dar voluntariatul m-a schimbat, eu sunt sigura ca voi face voluntariat in continuare, nu conteaza in ce domeniu, unde si cu cine.
Eu eram de multa vreme implicata in diferite organizatii din Franta, asa ca era cumva logic sa devin voluntar SEV. Am ales Romania deoarece nu am fost nicioadata in estul Europei si am fost foarte atrasa de aceasta regiune. Si nu regret alegerea facuta!
Cand am venit in Romania aveam 20 de ani si eram foarte motivata (si inca sunt) asa ca activitatile mi-au placut. La Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca am organizat evenimente pentru a promova voluntariatul, in special la nivel local. Am incercat sa ii incurajam pe tineri sa participe la dezvoltarea comunitatii lor. Am fost in permanent in contact si cu alte organizatii locale, fapt care m-a facut sa ma simt foarte integrata. La final, in cateva cuvinte, a fost super!
Daca ma intrebi de ce, lasa-ma sa termin povestea. Unii dintre voi stiu deja ca atunci cand ajungi la 26 de ani din viata ta poate aparea o decizie majora. Hamlet ar spune; “a fi sau a nu fi”! Ei bine, am ales sa fiu si am facut-o.
Astazi, din ce in ce mai multi oameni se gandesc la voluntariat dar pentru multi dintre ei acest lucru este inca un mister cum a fost si pentru mine la inceput. Fiecare are motivele sale pentru care alege acest lucru, ca si mine care sunt indragostit de geografie si istorie.
Din cauza asta am ales acest mic paradis care nu este atat de accesibil oricui, dar care poate contribui la toate minunile din lumea asta.
Mediul m-a motivat si mai mult sa lucrez in acest proiect care a constat in promovarea voluntariatului. Intr-adevar, poate parea ca deviez de la subiect, dar ce inseamna defapt voluntariatul? Sa-i ajuti pe ceilalti, si mai important sa te ajuti pe tine! Implicarea in program mi-a daruit experiente formidabile in diferite planuri care au depasit chiar si asteptarile mele.
Pe de alta parte este foarte dificil sa pleci. Toti prietenii si lucrurile pe care le-am facut mai devreme sau mai tarziu vor face parte din trecut. Partea rea este ca nu tine la nesfarsit, dar pana la urma ce tine atat? Dar acest lucru nu ar trebui sa fie un obstacol pentru voi cititorii mei. Mergeti si incercati, sper ca imi veti scrie amintirile cu bucurie si zambet.
