• Virgil Fulicea, Nr 1, Cluj-Napoca, ap. 1
  • 0264 431 411
7
  • mai 24, 2022

Samuel Fărcaș

Samuel Farcas

Samuel Fărcaș (40 de ani) este de trei mandate consilierul primarului din Sânmihaiu Almașului. Cunoaște comunitatea ca pe propriul buzunar, pentru că aici s-a născut, a copilărit, a făcut școala, s-a căsătorit și s-a stabilit. De comunitatea de aici sunt legate ambițiile lui, dar și speranțele pentru un viitor mai bun al minorității rome. Este președintele organizației Partida Romilor pe județul Sălaj și din această poziție încearcă să replice și în alte comunități modelul de intervenție din localitatea natală, unde romii sunt integrați și au posibilități materiale „bunicele”. „Și aici mai avem de lucru pe partea de educație – foarte mulți abandonează studiile, se opresc la opt clase, nu continuă. Pe partea asta ar trebui insistat, plus sănătate și cultură. La noi, de exemplu, au fost foarte mulți lăutari, dar mulți s-au stins și tineretul nu mai are de unde să învețe. Și e păcat că se pierd tradițiile și nu mai avem muzicanți de valoare”, spune Samuel. Înainte de pandemie, a organizat multe activități cu copiii și adulții în parteneriat cu primăriile, inclusiv un festival-concurs de vioară, împreună cu Centrul de Cultură Zalău și a încurajat evenimentele care au adus comunitățile împreună, cum ar fi campionate de fotbal, de sah și de volei pentru fete. „Din păcate, de la pandemie s-au oprit activitățile astea de socializare”. 

Pe partea de sănătate, a coordonat un proiect realizat cu o clinică din Zalău, care a însemnat o caravană medicală în toate comunitățile din județ, iar oamenii au putut să-și facă analize pentru tuberculoză și alte boli la care sunt predispuse comunitățile de romi: „Mulți nu au fost au fost la medic de 20 de ani și nu și-au făcut o analiză, să vadă cum stau”.

Implicarea lui Samuel în rezolvarea problemelor romilor a început în 2008, când s-a angajat într-un proiect european implementat în comuna Dragu – „Rețeaua națională a experților romi”. Proiectul s-a derulat până în 2011 și a avut drept obiectiv angajarea, în structurile administrației publice, a unor experți romi care să-și reprezinte etnia și să ajute la rezolvarea problemelor specifice. Din păcate, însă, în România „nu există o legislație care să asigure sustenabilitatea proiectelor”, în sensul că nu există instrumente de constrângere a autorităților locale să respecte prevederile proiectelor europene. Majoritatea experților formați atunci nu au ajuns să fie angajați. Nici Samuel, dar asta mai degrabă l-a ambiționat, decât să-l facă să renunțe: „Munca la un asemenea proiect e ca un virus. După ce intri și cunoști și vezi că poți să ajuți, poți să faci ceva, parcă te împinge de la spate. Nu mai poți să stai deoparte. Visul meu e să pot să-i ajut cât mai mult. Să îi asigur de tot sprijinul meu cu tot ce îmi stă în putință”. 

În plan personal Samuel și-a schimbat perspectiva asupra lucrurilor importante și, după 20 de ani de la absolvirea liceului, a decis să dea la facultate. „Nu provin dintr-o familie înstărită – suntem șase frați, iar tatăl meu, care avea trei clase, lucra la mina de cărbune din Hida, iar mama, care nu avea școală deloc, nu lucra. După liceu am fost nevoit să lucrez și eu. M-am angajat la mină, unde am lucrat până în 2005. Munca pentru proiectul din comuna Dragu m-a făcut să înțeleg cât de importantă este educația, așa că am dat admitere la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj. La prima sesiune nu am știut de unde să apuc treaba asta cu învățatul. Dar am avut și noroc – pentru că aveam toate cursurile concentrate într-o singură zi, vinerea, am putut să fac naveta, iar primarul m-a înțeles și a făcut în așa fel încât să pot să lipsesc o zi pe săptămână”. Samuel știe că lipsa calificării contribuie mult la nivelul scăzut de trai al romilor. Iar uneori și doar apartenența la etnie reprezintă o piedică la angajare. „Au fost și multe locuri de muncă la patiserii și brutării, dar oamenii noștri nu au fost angajați pentru că erau de etnie romă și, justificau angajatorii – își pierd clienții dacă știu că un rom lucrează acolo”.  

Așa că Samuel e foarte mândru de programul național prin care sunt promovate școlile care scot locuri speciale pentru romi, pentru că crede mult în schimbarea pe care o poate provoca o elită a romilor.