Marius Borzasi (35 de ani) s-a născut la Cluj, într-o familie de romi cu patru copii (două fete și doi băieți), în care se vorbea limba romani. La Cluj a făcut școală – este instalator de profesie, și și-a întemeiat propria familie – s-a căsătorit și are două fetițe, una de 7 și una de patru ani. Însă un mic amănunt, faptul că a jucat fotbal în tinerețe, avea să-i schimbe viața complet și să-l facă să se mute la țară, la Mociu, unde și-a făcut o casă. „Fratele meu, care stă aici, în Mociu, a fost ales consilier la Partida Romilor. Și s-a tot gândit ce activități să organizeze pentru tineri, și așa a ajuns la ideea să facă o echipă de fotbal. A venit să-mi propună mie să mă ocup de ea. Inițial am refuzat, pentru că știam câte bătaie de cap e cu o echipă – că-ți trebuie fonduri și jucători care să facă treabă, să nu-și piardă timpul pe telefon. Dar el tot a înființat-o și venind să joc fotbal cu copii pe care i-a selectat, am prins drag de echipă și am decis să ne mutăm aici ca să pot să mă ocup de ea”, povestește el.
Așa s-a născut Speranța Romii 2016 – în 2016, evident – singura echipă cu acest statut din Europa și, poate, chiar din lume. „Noi unde mergem oamenii nu spun – Vine Speranța; spun – Vin țiganii! Dar pe jucători nu-i deranjează asta – și nu avem doar jucători romi în echipă, ci și români și unguri”. Echipa, care a primit finanțare de la Primăria Mociu și de la Consiliul Județean Cluj, joacă în Liga 5, iar anul acesta câștigat Cupa României, la categoria lor. Asta în condițiile în care jucătorii nici măcar nu se antrenează împreună – „că lucrează toți” – și se întâlnesc doar la meciuri.
Fotbalul e un subiect important, la nivel local, pentru că în comună mai există o echipă, Meteor Mociu, formată doar din români, tot în Liga 5. „E agitație mare când se joacă derby-ul pe sat… Se mai ceartă suporterii între ei, dar după meci îs prieteni. Ei au numai suporteri români, dar noi avem și romi și români”.
Când vezi cum interacționează Marius cu băieții din echipă, îți dai seama că e inutil să-l întrebi dacă s-a simțit vreodată discriminat. Se simte bine în pielea lui, iar pentru ceilalți nu pare deloc să conteze că aceasta are o altă nuanță decât a lor.