1: Consideraţi nomazi, romii au reuşit totuși să transmită, din generație în generație, o seamă de tradiții. Una dintre acestea este legată de apa curată, neîncepută, pe care trebuie să o aducă dimineața capul familiei sau, în situaţii speciale, nora la cererea socrului. „Ja, te les pái nevó te halaváv muré vastá, múro múi, miré iakhá!” înseamnă „Mergi să iei apă neîncepută să-mi spăl mâinile, faţa, ochii!”.
2: O superstiție legată de romi, lătutari renumiți, aceștia nu-şi împrumutau instrumentele, pentru că se credea că-şi pierd norocul dacă fac acest lucru.
3: În trecut, la naşterea unui copil într-o familie de gabori, se făcea un foc în faţa cortului sau a casei, pentru a-l feri pe cel mic de „zânele rele”. Acest foc era întreţinut până când copilul era botezat, adică preţ de câteva săptămâni bune.
4: În familiile de romi, fetele erau învăţate de către mamele lor să spele haine, să gătească şi să aibă grijă de casă încă de la 6-7 ani, asta pentru că pe la 13-14 ani deja se măritau. Chiar dacă ascum nu se mai căsătoresc atât de tinere, fetele din familiile tradiționaliste respectă un alt obicei care marchează schimbarea statutului lor social: încep să poarte batic după măritiș, în semn de respect față de bărbații lor.
5: În comunitățile vechi de romi se mai păstrează, pe lângă tradiții, și câteva superstiții în aparență ciudate. Frica de iepure (shoshoi) se manifestă prin credinţa că apropierea de un iepure viu sau mort semnifică nenorocire (uneori numai coada sau laba unui iepure sunt suficiente pentru a înspăimânta un rom). Aceeaşi semnificaţie are şi şobolanul (kermuso) pentru romii nomazi. La fel, teama plină de respect faţă de şarpe (sap) este întâlnită la romii foşti nomazi, ca și frica de găina cu gât golaş, datorită asemănării capului acestei paseri cu capul unui şarpe, la romii şătrari.
6: Flamenco – cântec, dans și muzică instrumentală, în mare parte chitară, este asociat cu romii andaluzi din sudul Spaniei, numiți Gitanos. Rădăcinile flamenco-ului, deși oarecum misterioase, par să se regăsească în migrația romilor din Rajasthan, în nord-vestul Indiei, spre în Spania, între secolele IX și XIV. Acești migranți au adus cu ei instrumente muzicale, cum ar fi tamburine, clopoței și castanete de lemn, precum și un repertoriu extins de cântece și dansuri. În Spania au întâlnit culturile bogate ale evreilor sefarzi și ale maurilor. Amestecarea lor culturală de secole a produs forma de artă unică cunoscută sub numele de flamenco. Recomandarea noastră de vizionat.